Nu vi se pare ca e oleaca prea umflat?

Poftim, vedeti cum se apleaca masa pe partea lui??

Si zicand acestea, am procedat ca in fiecare marti seara, sa duc catamai sacul de gunoi, la poarta. Am lasat pe seama gunoierilor sa se intrebe, printre injuraturi, cine a fost halterofilul care a izbutit sa care o asemenea oroare atata drum. Pesemne ma vor vedea, cand voi purcede marti dimineata sa ajung din timp sa prind un autograf de la Gogu Kaizer, in lift, pe cand trece el prin cladire, si isi vor da seama ca-s fiica secreta a lui Nicu Vlad, facuta la betie cu Mihaela Penes.

Ambele evenimente, gunoiul si GK, fiind miercuri, stiu, dar pe cand coboram scarile cu sacul, in mintea mea deja era marti. Banuiesc ca observarati inadvertenta temporala.

Si pentru ca telefonul nu functiona in alte scopuri, cum ar fi telefonatul, m-am gandit sa descarce si mana mea o poza, ca nu se stie niciodata.

Imi lipseste din colectia de mai jos ultima piesa, cea albastra. E foarte mare, zic. Am prostul obicei de a nu accepta cadouri de ziua mea, in rest, orice ocazie este potrivita.

Lege gasita pe net:

In Hong Kong, orice nevasta inselata are dreptul de a omori sotul infidel, dar numai cu mainile goale. Pe tarfa penala cu are ala s-a destrabalat o poate insa omori oricum doreste

Mai stiti ca aveam asa un chef sa fac prapad? Deci, ma marit, ma mut in Hong Kong??

Totusi, am o banuiala ca legea asta nu mai e de actualitate

Publicitate

“Modestia-i pentru cei care n-au incotro.” [Eu]

Sa nu credeti ca, daca sunt perfecta, mi-am dat seama de lucrul asta chiar de la inceput.
Una dintre calitatile de baza ale perfectiunii este ca asteapta pentru toate timpul lor, iar mie una mi-a adus aceasta revelatie abia la maturitate.



O vaga banuiala am avut eu, de cand am descoperit ca paginile-mi preferate din literatura universala sunt cele in care Jaroslav Hasek (da, ala cu Soldatul Svejk), se lauda singur, proslavindu-se intru perfectiune.

E adevarat, si el era perfect. Numai ca a murit, si stafeta a fost preluata ani mai tarziu de un superb bebe cu ochii albastri ca cerul. Zeii au observat eroarea intr-un program altminteri perfect si au bagat repede un < eyes color= "green" > JE < /eyes >.

Si asa, exemplarul uman perfect pornea prin viata, fara sa atraga atentia in mod deosebit, cum ii sade de altfel bine perfectiunii.
Si iata ca a venit si momentul in care am constat asta, moment ce m-a lasat intrebandu-ma ce e de facut.
Studiam rezultatele.

Un trup perfect gandit incat sa fie sublim si la 30 de kilograme, si la saptezeci. Picioare lungi, care sa distraga atentia de la orice eroare vestimentara. Abdomenul ingenios construit incat sa arate plat in orice conditii. Brate lungi, pumni putenici. Piept perfect, proiectat pentru fermitate in vesnicie. Ochii? Arma. Parul? Perfectiunea-mi imi da voie sa fiu ravasitoare chiar si fara par, dar bineinteles, cand este, este la randu-i perfect.
Dar mintea? Mintea mea perfecta, permitand sa functionez fara acumularea de informatii? Abilitatea geniala de a gasi solutii alternative acolo unde mainstreanul “invata”? Perfectiunea-mi sta si in inima mea generoasa, iubitoare, in caracterul meu solid si de incredere, in vorbele frumoase cu care stiu sa sterg suferinte.

Sunt perfecta, am constatat, si cu aceasta constatare, m-am dus, ca in orice moment de revelatie din viata mea, sa mananc ciorba de burta.

Ce-si poate dori in viata un om perfect? Sa nu fie observat de mainstream pentru a-si duce viata linistit? Gresit! Nu va caut atentia, dar unii dintre voi descoperiti… Si ce daca? Puterea mea poate duce admiratia voastra, a tuturor. As putea sa imi doresc pace in lume, stop torturii animalelor si scoli pentru copii din Africa. Pentru asta insa ar insemna sa fiu miss, iar la concursuri participa doar cei care nu au siguranta perfectiunii.
Cu cine doamne iarta-ma sa ma intrec, eu?!

Ce ma nu e funni? Ba e funni, io rad cu lacrimi.

lamaia: indata ce am curte imi iau si ponei, si o vaca
tuvia: la ce naiba iti trebuie vaca
lamaia: imi plac vacile
tuvia: da poneiu e frumos!
lamaia: si vaca nu?!?!?!
tuvia: not really. vaca e….vaca. si o sa vrea un bou!
lamaia: mndah. asta e problema cu toate vacile.

Btw o vaca mai amarata gasesti si pe la 500 de euro, poneiu’ costa sigur 1000!

Si tot courtesy of Tuvia, sa va lamuriti cum e cu poneiul :-s