…anul viitor as vedea Brazilia.
…as pleca in fiecare weekend undeva.
…as intelege unde este eroarea inainte sa incerc sa o repar.
…as fi sincera.
…as mai simti vreodata ca in tinerete.
…as mai putea bea vreodata absint.
…as fi acum la Paris.
…as fi sincera.
…Dodi nu ar fi asa departe.
…ar fi mai multi oameni pe lume care au supravietuit muscaturii de scorpion.
…ae fi anul 1900, doar pentru mine.
…n-as mai auzi voci.
…nu le-as mai raspunde.
Anca Gradinariu scrie in Elle un articol de doua pagini despre bloguri.
Dincolo de titlul care s-a vrut atat de adanc incat sa poata depasi barbarul loc comun, “Blogaresc deci exist”, s-a impiedicat grav in Zoso si Piticu, ocazia cu care mi s-a ridicat din nou parul de pe ceafa la superficialitatea iubitilor mei colegi din presa, pe care desi ii admir, trebuie sa ii taxez.
Metoda de a-i baga in fata pe Zoso si Piticu este cam asa: cauti sa scrii ceva interesant si cutting-edge despre tweed, te opresti la primul articol gasit pe google: tweedul a aparut in Scotia.
Mai departe, taxeaza destul de corect Sarcina in Doi, nu intelege nimic din Gramo, e prea dulce cu Andressa, careia ii poceste numele si ii greseste adresa, il admira pe Fulgerica, desi nu face diferenta dintre stilul lui Fulgerica si ce a prezentat mai inainte, si esueaza definitiv incondeind Jeg-ul, fara sa cerceteze mai departe de impresiile de calatorie (engleza nu e din pacate punctul forte al lui Darius).
Pot eu sa o condamn pe Anca? Nu pot, fiindca recunoaste de la inceput ca pleaca cu o parere preconceputa despre bloguri “blogareala imi parea reflexul unei culturi online din ce in ce mai narcisiste…“.
Degeaba se plange ea ca bloggerii critica Romania. Caci a facut exact ca romanul, care, spre deosebire de occidental, cand nu stie ceva intai invata si apoi isi da cu parerea.
Dar zi, pot eu sa o condamn pe Anca?
Scriu zilnic despre subiecte despre care nu am idee, si adesea nu am destul timp sa ma documentez suficient. De obicei insa, isi au radacinile pe la mama dracu, pe cand daca vine vorba de bloguri autohtone, slava domnului, exista vreo doi trei oameni care isi au contactul online, si in cateva randuri de messenger iti pot crea o baza care sa iti permita sa ai macar vaga idee despre ce vorbesti.
Ma intreb cat de greu ar fi fost sa ii descopere pe Bobby Voicu sau pe Buddha?
In schimb, nu e greu sa afli ce bloguri au colegii de la Cotidianul si Hotnews. Nu e nevoie sa le citesti. Eforturile lui Tolontan?
La asta am ras. Pana acolo am inteles, la asta am ras. Ca sa o citez “surse credibile de informatii[...] altceva decat simpla blogareala fara miza si substanta.”
Nu o condamn pe Anca, zau. Recomand in continuare paginile realizate de Gogu Kaizer in FHM si sustin miscarea “sa scriem despre ce stim, sa facem chestii la care ne pricepem.”
Faceti cum zic, nu cum fac. 
soldier of fortune[ cover-cristi ]
Bebe – Siempre me quedara
Sinead O'Connor – Nothing Compares 2 U
Richard Clayderman :: Beethoven – Fur Elise
Bjork – Downtown (cover)
Yann Tiersen- Comptine d'un autre ete
Ensiferum – Lady in Black (cover)
Din seria “remember”
E ora mesei. La mine e tot timpu’ ora mesei. Si-mi vin in cap neste chestiiii…..Bebele – supa de legume tocate cu carne de porc (nu e fix pe gustul meu dar unora le-a placut, eu in schimb mor dupa nume). Vorbesc despre o mancare din Guadelupe, unde se practica un amestec de bucatarie franceza, caribica, si cu unele influente indiene (dupa abolirea sclaviei a venit multa forta de munca ieftina din India).
Read more…
Sunt cu trei posturi in primele zece locuri din topul lunii Bligg – Blogoree.ro, unul dintre ele fiind pe locul intai. Da, Treizeci de ani. Celelate doua sunt inceputurile seriei, Corporate Love si Ai principii? Esti praf.
Treaba asta ma face sa ma gandesc ca ar trebui sa-i dau inainte cu seria, asa ca maine voi emite cate ceva despre prietenie. Read more…
