Sa iti intelegi soarta, sa o accepti, sa primesti cu liniste si intelegere ce ti se intampla, este ceva, nu putin lucru, poate cel mai bun pe care il poti face. Dar sa iti ascunzi zbuciumul, nefericirea, neimplinirea, regretul si lipsa de speranta sub dansul asta invatat al imitatiei…Ca o masca trista careia i-a fost sparta gura mai mult, sa nu se mai vada colturile in jos, vad gaura aceea hidoasa si fara forma.

Daca linistea nu e adevarata, mai bine urla pana cand urletul te va deschide, mereu poti crede ca e prea tarziu, niciodata nu vrei sa pierzi nimic: daca nu vrei sa vezi nimic.

Cat de trist e sa iti dai seama ca cei mai multi dintre voi considera ca sunt mai rai decat imaginea pe care o pot crea despre ei insisi? O fi vreun blestem, dorinta de a fi creatori si a-si construi un eu din nimicuri, in timp ce tot ce le-a fost dat mai frumos se sfarseste, uscat, prafuit, in beciul acela unde nu intra niciodata decat pentru a mai azvarli scurt o ramasita din ei, al carei loc a fost castigat de inca o fantasma.

Daca in loc de branding si-ar oferi macar o pirivire sincera…

Dumnezeu s-a uitat spre pamant, si iata ca pamantul era stricat, caci orice faptura isi stricase calea pe pamant.

Geneza 6:12

Am vazut zilele astea cum se plateste prostia. Sunt fel si fel de modalitati de plata, care vin toate deodata si fata de care lacrimeaza sufletul sau mintea, dupa cum esti construit. Sau amandoua, tot dupa cum esti construit.

Cum sufletul nu e treaba nimanui, trebuie sa va spun ca atunci cand ajungi sa iti platesti prostia cu bani, te face sa te si gandesti un pic, pe langa ca suferi. Pe toti ne doare buzunarul, fie ca suntem buni, rai, destepti sau prosti, tot cu bani traim. Acum, in lumea asta.

Asa ca atunci cand te-apuci sa-i dai Cezarului plata pentru greseala-ti, poate te-nveti minte sa nu-i mai manii pe zei.

Se intampla asa pentru ca pamantul e stricat. Asa se va sfarsi, intr-un noian de greseli platite catre alti gresitori, intr-o mare greseala care se va gresi pe sine.

Si-apoi totul va fi curat, sau nu va mai fi nimic.

si posibila explicatie….

Si cum, nu isi scoteau ei telefonul pe masa? Pai cum traiau asa? Noi ne scotem telefonul pe masa. Ori fiindca nu putem sa stam cu el in buzunar, ca ne jeneaza in pozitia sezand, ori fiindca nu vrem sa creada, doamne fereste, careva ca nu avem sau am fost atat de fraieri sa il uitam acasa, ori fiindca precis ne suna cineva, sau, intr-o pauza de conversatie/mancare/bautura/socializare ne mai uitam si noi nitel pe net.

Daca te-ai pus la masa fara sa scoti telefonul, nu esti din lumea asta. Si ti se vor lua 10% in plus la nota de plata.

L-am infasurat in punga si l-am dus sa se odihneasca intr-o cutie de carton, la ghena. Pisicile strazii parca nici nu-l vedeau.

In fata intrarii de la birou, o vrabie moarta, fara nicio rana, stransa asa cum se strang vrabiile in ele, cand pier.

In cartier e liniste, ca pentru o inmormantare de porumbel, dincolo e santier si galagie, ca la vrabii vii.