In fata ferestrei mele, pe gardul de piatra, pustoaica isi scoate pachetelul din geanta. Intinde pe suprafata complicata, din trei ape, sandvisul, iaurtul si o hartie pe care poposeste o chifla. Scoate o lingurita de plastic si un servetel si incepe sa manance, fara graba, privind uneori in sus, catre vrabiile care fac scandal in nucul urias sub care traieste jumatate de strada.
Se lupta cu feliile rebele care dau sa cada din sandvis, arunca o bucata unui caine pasager. Isi strange resturile, le arunca la cos si pleaca linistita, cu acelasi pas cu care a sosit. Burniteaza de azi dimineata, iar eu privesc prin fereastra asta care picteaza minuni.
Maine, cerul va fi verde iar picaturile de ploaie vor avea fatete de cristal urat, de candelabru.
Asta e ce-mi poate da mie acest oras. Surprize mici si cuvinte. Si eu traiesc mereu la fel, intre vise, si nu ma mir ca-mi sunt povestile imbibate de un parfum care de mult nu se mai poarta.
Undeva intre ochi m-a lovit un bolovan, se spune ca prosteala si cucuiul asta trec cu nurofen, lamaie si usturoi.
Anímate que lo malo pasa, porque no hay mal que cien años dure…
Discover Roxette!
Tags: caini, dragoste, lamaie, marie jeanne, viata
December 17th, 2008 at 3:01 pm
vintage emo…hmmmm..interesant blend