Am gasit aici cazul unui caine lasat sa moara de foame in numele artei.

Omul motiveaza actul sau ca o atragere a atentiei asupra situatie generale a cainilor care mor de foame in orasul sau natal, prin displayul acestui exemplu.

Sa va explic, ca s-a adunat prea mult in mine.
Intr-o vreme eram foarte activa pe un social network brazilian. In Rio, idioti sunt multi si chestii in genul filmuletului aparut pe Pro sunt la ordinea lunii, ca sa zic asa.
Deci.

Fetita unui cap al mafiei drogurilor din favele ( astea sunt un fel de Ferentari-uri), era si ea foarte orkutista ( asa se cheama saitul ala). Si a primit, ca si noi toti, interminabile petitii, draci laci. Ma rog toata ca toate pana cand cazul “Preta”, in care niste subumani d-astia au tarat o catea legata de masina prin tot felul de pietre si nu mai zic in rest ce au facut, a fost dat la tv. In cazul ala, politia a intervenit. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe cu aia, cert este ca urmatorul caz asemanator (mai grav) – despre care nu vreau sa spun nimic, a fost pomenit de asta mica lu’ tacsu.

Acum, ala e un tip care face legea la modul salbatic, dupa cum e de la sine inteles. Se pare ca a fost inca mai impresionat decat fiica-sa, astfel incat a facut urmatoarele, pe care le descriu pe scurt:

- pus laba pe respectivi
- tinut doua zile in torturi deosebite a coror descriere m-a facut cu adevarat sa ma simt bine
- dat drumul
- inscenat posesie cantitate mare de droguri
- odata ajunsi in inchisoare, mobilizat toti acolitii pentru a le crea o viata mai buna .

Cu bucurie pot sa va anunt ca doi din aia patru au cedat, recurgand, unul dupa 6 saptamani iar celalat, mai teapan, dupa 5 luni, la sinucidere.

Cam astea sunt solutiile pe care le vad eu. Imi pare rau ca spun o chestie care o sa ma scoata definitiv nebuna in ochii majoritatii, dar crescand cu ochii pe exemplare din astea, am ajuns sa am o parere foarte proasta despre rasa umana si sa privesc cu mare usurinta ideea eliminarii prin orice mijloace a unei persoane, daca e de genul acesta.

Nu vreau ca acel copil care a torturat cainele sa aiba vreodata contact cu copilul meu! Nu ii gasesc nici o scuza (vai a fost indemnat de adulti). Pe bune? Voi erati atat de cretini cand erati mici? Daca da, nici voi nu vreau sa va apropiati de copilul meu vreodata.
Nu vreau ca acel copil sa ajunga sa fie primar, politist, in armata sau seful cuiva.

Ideea auzita de la o proasta, de a-l lua si a-l reabilita la un fel, admitand ca a facut o greseala care o sa-l apese tot restul vietii, nu ma face sa cred decat ca prostia ar trebui pedepsita la fel ca si cruzimea. Cu o pedeapsa gandita pe masura urmata de moarte. Aia e o greseala? O greseala care sa te apese tot restul vietii e sa furi barbatul celei mai bune prietene sau sa impui copilului la ce liceu sa se duca, ratandu-i astfel vocatia vietii. Alea sunt greseli.

Nu vreau sa mai existe oameni care ucid copii lasati in grija lor cu toporul, nici oameni care isi lasa copilul in grija unor alcoolici cu halucinatii. Oameni care isi tin copilul inchis o viata intreaga intr-o camera, care il pun la munca de la 3 ani, care il tin legat cu lant in curte. Legea e greoaie. Arma e rapida.

O sa citez pe cineva: Daca aia imi omora copilul, o omoram si eu imediat. Faci puscarie o viata, da? Ala care a torturat cainele (care in mod clar e unul care iti da linistit in cap la bautura) e liber, si tu faci puscarie fiindca ai facut un lucru normal.

Suntem 7 miliarde pe pamant. Jumatate ar fi un numar tocmai bun.

grey: din cauze dastea ajung atatia oameni sa creada in cate un Dumnezeu, pt ca nu pot sa echilibreze altfel
lamaie: lucrurile mergeau mai bine cand legea si-o facea fiecare cu sulita. si oamenii n-aveau timp de cacaturi d-astea, gen, ARTA, ca erau ocupati sa se omoare intre ei si sa faca rost de mancare. daca as avea vreo putere, acolo as aduce societatea

se7en: asta traieste, artistul asta?
lamaie: uite linkul
se7en: ce sa intamplat cu scris poezii despre mizerie si descompunere?
lamaie: se pare ca nu mai au impact
se7en: seven…. stii.
lamaie: da
lamaie: seven
(conversatie tradusa si adaptata)

Se7en, filmul.

Later edit:

Va amintiti asta? Inainte de 1990, vizitand mai multe orfelinate cu niste rude din strainatate venite sa adopte un copil, am vazut lucruri mult mai oribile. Mult mai oribile decat s-au vazut vreodata la televizor.
Am vazut ingrijitoarele maltratand copii, furand saci intregi de mancare si lasandu-i sa se stinga incet, plangand, sau sa se omoare intre ei, de foame, pentru o bucata de paine.
Nu mai vorbesc despre povestile cu care am crescut, atrocitatile comise in timpul WW2 de oameni absolut obisnuiti asupra semenilor lor, imediat ce li s-a dat ocazia. Si asta nu stiu din carti.

Astia sunt oameni care acum isi vad de treaba linistiti, si nu le lipseste decat ocazia de a arata cat de paraziti sunt pe fata pamantului.
Desteptii care v-ati gasit sa comentati pe messenger ca “nu stiu ce vorbesc”, aveti ignore.

Later edit: De ce sa nu admit ca unii s-au documentat mai bine decat mine si imi spun ca nu a fost lasat cainele sa moara de foame si ca a fugit/ i s-a dat drumul, bla bla-uri. Whatever. Foarte neverificate versus pozele care totusi exista. Ca a fugit/plecat, e irelevant. Gestul in sine a fost comentata aici si a servit drept pretext pentru povestea cealalta.
Inainte sa imi scoti ochii ca m-am inselat, demonstreaza-mi. Doar fiindca vii cu o dezmintire gasita pe net si care are valoare mai mica decat cea a unei imagini, ai facut fix p**a.

Tags: arta pulii, guillermo vargas habacuc, idioti, viata

17 Comentarii to “In care declar public ca sunt o salbatica din padure.”

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website