Particulele elementare – Michel Houllebecq

Cum obisnuiesc eu, adica ultima, m-a mancat sa citesc aceasta capodopera a literaturii contemporane. O mizerie mai mare nici ca se poate. In afara de faptul ca m-a facut sa visez animale care sa mananca intre ele si copii care tortureaza magari in agonie, a mai avut asa, ca efect secundar faptul ca mi-a sarit niste ulei incins pe fata (nu mai intru in detalii).

Houllebecq este cel mai periculos cretin care activeaza in societate: cretinul genial. Caci da, e dastept. Atat de dastept incat isi poate permite sa vanda gunoi ambalat frumos si sa ii faca pe oameni sa-l cumpere, ba sa-l mai si intinda pe masa, printre lumanarele si alte alea.
Bineinteles, in timp ce mananci te prinzi ca e gunoi, si te apuca toti dracii.
Numai ca raul a fost facut, mizeria iti fermenteaza in stomac si iti mananca cel putin o zi din viata.

Cand mi-a imprumutat cartea (slava domnului, baremi am mancat gunoiul gratis), Sana mi-a zis: e oribila, dar pe mine m-a facut sa ma simt normala. Dana, scarbita, Livia asijderea.
Eu am crezut. Si ce m-am gandit: i am stronger! N-o sa patesc nimic.
Pe dracu nu. M-am enervat infernal.

Si hai sa va mai zic ceva: intreaga literatura contemporana sufera de “rau”. Totul trebuie sa fie bolnav, obsedant si dezgustator. Au mai fost curente dinastea, elegante insa si artistice, poetice. Aici aveam doar scarbosenie prezentata inteligent, chestie care te sileste sa o inghiti. Scarbosenie, marketing si lipsa alternativei.
Ma rog, poate pentru altii, eu prefer sa recitesc de inca 30 de ori cele o mie si ceva de titluri pe care le am in biblioteca si daca ma satur, sa dau o raita prin anticariate.

Steinbeck, scriitorul care a stiut sa prezinte raul si strambatatea din om intr-o maniera civilizata si aproape frumoasa, remarca absolut corect ca mladitele raul cresc intr-o mlastina care se afla in orice om, de obicei bine ingradita. Unoeri insa depasesc si rup gardul.
Cred ca asta s-a intamplat cu literatura ultimilor 50 de ani. Scriitorii au prins ocazia sa cultve aceste mladite in exteriorul lor, pe bani buni, imbolnavind sute de mii de oameni in timp ce ei o freaca linistit prin Bahamas.

De pe coperta 4:
“O carte predestinata sa devina cult….Paginile romanului se intorc singure.” (The Observer).
Sa se intoarca singure, in mormant pe cat posibil.

“[...] Povestea este spusa in chip admirabil[...]” Mark Twaite
Povestea e de rahat, dar e spusa admirabil, aici trebuie sa fiu de acord. Insa povestea e de rahat, cum sunt toate povestile amaratelor noastre de timpuri.
Ca sa vedeti ce poate face o lansare unde i-ai indopat bine pe ziaristi si le-ai dat cadourile potrivite. Cred-sper-nu are cum sa fie altfel, ca oamenii aia n-au citit-o vreodata.

Doresc insistent sa vina vara si sa o pornim cu motocicleta spre Thassos, unde taranul grec n-a auzit de Houllebeq si nici de New Age si traieste linistit, la fel ca acum 3000 de ani cand oamenii nu aveau nevoie sa isi justifice normalitatea ( asta simt eu ca fac aici.)