Posted in 
Tags: 
Sub povara succesului cu Corporate Love, m-am trezit ca mi-e frica sa ma mai lansez in subiecte in care as putea pune prea multa pasiune. Nu de alta, dar echilibrul din acel articol mi se pare dificil de atins, iar un impact mai slab pe un subiect care poate ma roade mai mult ar fi cel putin enervant.
Si ce o sa fac acum, o sa scriu despre pisoiasi pufosi? Scriu si despre pisoiasi pufosi dar astazi nu, ca au facut prostii.
Am mai descoperit o mica dificultate: sa ma axez pe un singur subiect. Dealtfel, scriu din ce in ce mai prost, nu doar aici ci in general, din neputinta de a ma concentra. Ma tem ca un concediu prelungit nu mi-ar aduce nici un fel de ordine in ganduri. Cred ca mai degraba vreun nefericit care ar incerca sa-mi fure geanta si pe care l-as bate pana la spitalizare ar reprezenta un catharsis mai de doamne-ajuta.
Speram ca scriind doua paragrafe ma voi putea opri asupra unui subiect. Iata ca nu, indemnul creierului este sa inghesui in cat mai putine fraze cat mai multe idei. Tin mortis sa ma lupt cu acest sabotaj al propriei mele personalitati. Sau a uneia dintre ele, desigur.
Hai sa vorbim despre subtila varsta de treizeci de ani.
Splendida varsta la care domnii si doamnele, daca sunt singuri, s-au saturat, daca au o relatie care nu merge nicaieri, s-au saturat si daca sunt casatoriti de asemenea s-au saturat.
O varsta a saturatiei deci, o varsta la care “nu mai pot sa beau ca inainte”, “ nu mai tin la fel de mult ca inainte”, “nu imi mai vine sa mi-o trag cu oricine, ca inainte”, “simt ca nu mai am timp sa astept marea iubire, ca inainte, asa ca treaca de la mine, you will do just fine”.
In concluzie, o varsta la care simtim fie ca am facut toate alea si ca e cazul sa intram intr-un fel de moarte clinica numita generic “m-am potolit”, sau simtim ca am pierdut timpul si n-am realizat mai nimic, pentru care motiv din nou “ne potolim”, ca sa avem timp de tras tare ca sa facem si sa achitam datorii. Nici o graba, sunt pe viata.
Victimele doamne
1. Doamnele singurele care resemnat cu ideea ca vor fi singurele o viata ( nutrind totusi in secret speranta ca o sa apara un fat-urat dar pe un armasar minim VW Touareg), femei absolut imposibile si dezgustatoare in suficienta lor – sunt o independenta, nu am nevoie de nimeni si de nimic, ies cu prietenele si mananc homar la Trattoria. Nici macar nu plang cand le doare, fiindca nu-si mai dau seama. Viitoare neveste de patron, ani de zile de nefericire statuta soldata cu divort fara copii si partaj civilizat, la notar.
2. Doamnele singurele, care nu sunt nici pe departe resemnate. Aflate in continua vanatoare, sunt publicul tinta al reducerilor de la magazinele de lux, clientele fidele ale stilistilor si abonate la sali, cluburi si cazinouri in care ar putea intalni pe fatul urat care le va fi suflat intr-un final de doamnele de la numarul unu. Doamnele de la numarul doi se vor alege cu sex de proasta calitate cu barbati pe care nu-i agreeaza de loc si frustrari acumulate, ce vor duce la modelul baba isterica, cu multi caini si pisici si o tona de fard pe fata zbarcita.
3. Boemele. Stabilite cu varsta pishologica pe undeva unde s-au simtit ele bine, un 22-23 de ani probabil, se imbraca si traiesc la fel. N-au nici un fel de perspectiva si nu isi fac griji, deoarece nu realizeaza ca se apropie cu pasi repezi de momentul in care vor deveni complet neatragatoare, nu vor mai putea face copii, nu vor mai avea chef de nimic fiindca au exagerat cu tineretea prelungita. Eventual pe la patruzeci de ani se marita cu un critic de arta de saizeci de ani, cunoscut la o expozitie unde au intrat fiindca ploua si nu voiau sa-si tarasca evazatii prin balti.
4. Femeile implicate intr-o relatie mai lunga. Nu le cere de nevasta, dar nici nu pleaca naibii in treaba lui. Ele il iubesc, sau s-au obisnuit cu el, l-ar accepta cu placere pentru toata viata, dar el nu face nici un gest reasigurator. Posibil e si el undeva la treizeci de ani, lovit de ideea ca si-a petrecut viata in relatii, lipsit de libertatea de a face bungee jumping in tiroleza. Se despart, ea trece intr-una din categoriile de mai sus, el e prea mandru sa ii ceara iertare cand isi da seama ca e prea batran pentru bungee jumping si ca tinerele doamne pe care le-ar lua in considerare il vad ca pe un mos.
5. Femeile maritate. Au facut sau nu un copil, dar s-au saturat. Se trezesc ca nu si-au trait tineretea, sau ca ar mai fi trebuit lucrat la asta, ca mai bine il alegeau pe Mihai. Sau pe Sebastian. Ca Mihai sau Sebastian nu s-ar fi retras in barlog imediat dupa casatorie, ca sa se mai extraga doar la seara cu baietii, la fotbal sau delegatii. Unele divorteaza si trec in categoriile de mai sus. Altele nu, si acelea sunt sotiile si mamele lumii. Nefericite dar rezistente pe modelul “la noi in familie nu se divorteaza”.
Victimele domni
1. A avut numai relatii de lunga durata. Dupa ultima despartire, i s-a acrit pe veci sa mai fie provider si sprijin pentru femei isterice care il tin incuiat in casa si il obliga sa cumpere electrocasnice din banii pe care-i strangea pentru decapotabila. Isi ia decapotabila si se fereste sa mai agate femei, ca sa n-o pateasca iarasi. Isi cumpara PSP si acolo incremeneste. Cand iese la bere cu prietenii e cel mai atragator, dar strange in mana cheile masinii, ca sa nu uite cumva de unde a plecat si unde a ajuns. Pana la urma va fi pacalit de catre una de calitate mult inferioara ultimei lui prietene.
2. El Don Juan de Dones Juanes. Nu l-a prins nici una si crede ca nici n-o sa-l prinda. Are plasma cat peretele, un 4×4, isi face weekendurile pe la vilele prietenilor de la munte unde apare de fiecare data cu alta fustita. Au fost una, doua gagici de-a lungul vietii lui, definitiv indragostite de el, dispuse intr-o relatie sa ii ierte orice si complet neinteresate de banii lui. Au avut parte de maxim doua trei nopti de sex. Pana la urma, va fi pacalit de una de calitate mult inferioara celor doua indragostite, care va divorta peste zece ani, tirandu-se in Hawaii cu jumatate din banii lui.
3. E intr-o relatie si nu stie cum sa scape, de frica ca se va trezi cu verigheta. Se poarta aiurea cu iubita, care rabda inca un an, maxim doi, si pleaca la munca in strainatate, lasandu-i o scrisoare cu explicatii, insulte si toate frustrarile explicate pe larg. Se transforma in categoria unu sau doi, cu rezultatul aferent.
4. Ar vrea sa aiba o iubita, ar vrea sa se insoare, ar vrea el dar nu-l baga nimeni in seama. E indragostit de cineva, dar respectiva se dedica relatiei cu un dobitoc de la numarul 2 sau 3. Face tot posibilul sa o cucereasca si ea ii da putina atentie, dupa care se intoarce la dobitoc. Ambii sfarsesc nefericiti si nervosi, victima uneia dintre celelalte categorii.
5. E intr-o relatie si face pregatiri de nunta. Va fi barbatul doamnei de la numarul cinci. Ar divorta, sa se insoare cu amanta, dar nu se poate din cauza copiilor. Nefericire totala, plansete, sau liniste de mormant.
Ei, bineinteles exista si exceptii. Nu poti strange o intreaga categorie de varsta, cu diferente sociale etc, in cateva randuri. Dar astia sunt cei din jurul meu, cei pe care ii vad zi de zi.
Mai am si eu un an pana la treizeci si incerc din greu sa interpretez ce imi arata oglinda.
Nu ca ar avea vreun rost. Probabil ca nu am apucat sa spun in deschidere, dar la treizeci de ani, nu te mai schimbi. Incotro ai apucat-o, intr-acolo te duci.
Poti eventual sa iti faci o mica analiza si sa te trezesti putin, sa deschizi ochii, sa-l privesti pe cel cu care iti imparti viata sau pe cei din jurul tau si sa incepi sa ii respecti putin. Poate asa linia cea stramba se mai indreapta.
Nu imi pun prea mari sperante in asta, totusi. Unul dintre cele mai de seama atribute ale varstei de treizeci de ani este ca te-ai hotarat ca esti bine asa cum esti, ca trebuie sa te gandesti mai mult la tine, ai impresia ca ai luat hotararile cele mai bune privind dezvoltarea personalitatii tale. Deci, autoanaliza se exclude. Deci, s-a cam terminat.
Oups ! U did it again
multumesc frumos pentru apreciere
in primul moment crezusem ca te-ai gandit la toate astea pentru ca intr-un an vei ajunge si tu acolo!… dar, culmea!
p.s. … atata tamtam facem cu treizeciu asta… totusi, douasnouale e mult mai subtil si mai plin de framantari, nu crezi?! teama de coma, ca si teama inaintea unui examen pe care simtim ca oricum o sa-l picam, indiferent ce-o sa ne intrebe!
cred ca treizeciu este momentul de abandon al cursei, de acceptare resemnata a fatalitatii si a vicisitudinilor vietii… dar douasnouale! atatea framantari, atata efort de rezistenta, de supraviatuire, de dat totul pe ultima suta de metri, atata incrancenare, atata zbucium si sperante pentru o ultima sansa de a opri timpul in loc!
)
am I alone in all this crap?!
)
cand zic reizeci, ma refer la imprejurul varsti….28, 30, 32…
abandonul cursei, “m-am potolit”, da
hai mai… mai ai atat de putin! mai rezista, inca un pas, inca o linie drapta…
cine stie cat o fi de bine bupa… si ne facem griji degeaba!
io nu imi fac griji. io imi fac niste socoteli =)) =))
… numa’ sa nu-ti dea cu virgula!
ba da cu virgula, dar acum muncesc la fructificarea zecimalelor. una e MJ!
Niceee…
Ai uitat o categorie: Ea e intr-o relatie de lunga durata, se iubesc, el al lua-o de nevasta, da’ ea se teme patologic de casatorie.
And then BAM! Everybody is thirty! Now what?
G.
cred că iar o să dai lovitura cu articolul ăsta, mai ales dacă-i promovat cum trebuie
felicitările mele
Madame, ca sa fac si io haz de necaz iti spun ca mai ai 11 ani pana la 40.
Eu ce sa mai zic acum??? Le scrii bine, damn it! :*
ce draguta e toata lumea cu cei aflati pe marginea prapastiei
thanx everyone
[...] iunie 16, 2008 by carlitos (stangul la replica) [...]
am descoperit azi textul asta… si recunosc, si autorul…
cand am inceput sa citesc sectiunea despre doamne am zis, asta e barbat prea le zice cu foc! L-a suparat tare de tot ultima pipitza si a pus pe net toate frustrarile stranse in ultimii ani de la intreaga specie.
Sau, e foc si para pe Ea, Minunata, Sublima care pentru a nustiucataoara e iar intr-o criza de “acum trebuie sa am grija un pic si de mine” si decat sa vorbeasca singur, noaptea cu tavanul, ziua cu peretele, mai bine pe blog… Oricum aici e muuuult mai bine pentru ca spre deosebire de discutia cu Ea, aici exista sansa ca cineva sa asculte, inteleaga, raspunda..
Dar am ajuns si la capitolul cu domni… Am zis, m-am grabit, poate ca e chiar femeie, uite ca da si in barbati. Insa trebuie sa fie cineva care a iesit de mult din jocul “fetele contra baietii” (am evitat cat am putut cuvantul babalac/babatie) daca poate sa fie asa critic cu ambele tabere.
Am mai citit odata. Hm… Totusi e mult mai blanda clasificarea baietilor. O fi totusi barbat ? Totusi nu, la critica masculilor tonul e chiar intelegator genul de mustruluiala la care te impinge doar obligatia echidistantei, chiar daca tie, persoana/specia iti sunt simpatice si chiar ai nevoie de ei in viata ta !
Adica ? Adica e fata !
Ce fraier sunt! Pai asta puteam sa vad daca inainte de a gandi cu voce tare dateam un Back si ma uitam la poza brunetei cu ochi verzi de lamai si cu bretonul ca al capritei de 5 ani care acum niste zeci de ani imi manca mereu sandwich-urile la gradinita…
Bine te-am gasit Marie Jeanne !
If life it’s a lemon , make lemonade !!:)
ps. life is good !!!
@mishu bine ai venit. nu pot sa iti dau decat dreptate. gasesti ca sunt blanda cu domnii? eu am doua vorbe, in general, pe care le spun de la bun inceput oricarei cunostinte. ca vor sau nu sa le asculte, e treaba lor. Unu: sunt o persoana a feedbackului. Nu-mi dai feedback, inseamna ca nu-ti pasa. Doi: e mai bine sa-mi pese prea mult decat deloc. In legatura cu tema articolului: Mi-a pasat prea mult, acum nu imi mai pasa deloc.
=))
Poate am mai multa simpatie pentru barbati fiindca am ajuns sa ma conving de niste limite. Stii, in copilarie am crescut cu ideea ca baietii si fetele, suntem toti la fel.
Ei bine, nici macare fetele intre noi nu suntem la fel. Voi nici atat. Articolul meu trateaza un trend, nu e universal valabil.
Din pacate exceptiile pe care le cunosc, referitoare atat la doamne cat si la domni, imi sunt atat de valoroase si de dragi incat nu ma pot convinge sa le “comercializez”.
\
@294ever you just described my every day
holy shit: we’re doomed
))
[...] <- aici vine toata analiza psihologica a postului, cu mentiunile de rigoare: te inseli daca crezi ca, scriind, ti-ai rezolvat o problema. NU. Te inseli daca crezi ca, laudandu-te oamenii, vei scapa de bazaiala care te bazaie precum picatura chinezeasca. NU. Oricum nu-ti pasa. Daca ai talent, si vei primi laudele oamenilor, acestea nu sunt decat o adiere de vant in gura iadului. Asta o stii foarte bine. DE framantat, te vei framanta in continuare [mai mult decat o fac altii] si, fiindca ai norocul (sau ghinionul?) sa scrii frumos, partajezi cu altii zbuciumarile tale, crezand sau sperand… (ceva).
Dar, sincer, who the h*ll cares ce e ‘dincolo’, atat timp cat ce se vede suna asa de bine si de interesant?! Si poate, stand acolo in fotoliul tau, picior peste picior, peste picior (ca le mai schimbi, sa nu-ti amorteasca), razi cum se lupta furnicile sa gaseasca solutii problemelor pe care nu le au si nu le pot intelege…
Oricum nu-ti pasa. So, lasam prostiile deoparte si apreciem textul atat de reusit si de bine scris, imbibat cu multe adevaruri [unele dureroase rau].
La mai maretze!
Intruss draga, ce frumos. dar ce frumos!!
nu ma bazaie nimic, doamne fereste. doar ma laud, ca sa vada lumea ce echilibru splendid intre superficialitate si profunzime pot eu sa creez, fara indoiala voi fi taxata pentru asta, cat de curand.
astept criticile cu aceeasi placere ca si laudele. merci pt comentariul pertinent
Nu erau critici. Iar laudele-s praf in ochi. Oricum, tie personal nu-ti erau adresate decat (exact) ultimele 19 cuvinte.
Dar ai dreptate: cand (esti curios sa) deschizi o usa, trebuie sa fii pregatit pentru orice miros se afla dincolo.
exact ce ziceam http://www.lamaie.ro/acru/prea-departe-de-unde-sunt-acum/
Ca doar nu credeai c-ai zis-o inaintea mea
Singurul lucru de care m-am saturat la 30 de ani au fost “balerinele” dar despre asta vorbim cu alta ocazie.
Sunt un pic dezamagit sa vad ca tratezi doar victimele si scuzele lor, cand de fapt la 30 incepe o parte de viata in care chiar conteaza ce faci, ce spui, cat faci, cat spui, cat contezi, cat conteaza ceea ce faci, ce spui ………
Si sa nu crezi ca la 30 descoperi doar chestii booring. Eu am descoperit PS2, rolele, concertele cu David Bowie si Paul Rogers, vacante in safari, un chopper, primul credit, prima nevasta, primul copil, primul fir de par alb, al doilea, …… si e ok, chiar daca nu ma mai urc pe mese si nu sparg pahare, nu as vrea inca sa am angoasele si frustrarile adolescentine si uneori imature prin care am trecut in primii ani de dinainte de 30.
Asa ca nu cred ca looserii ar trebui sa ne pasioneze, ci care e trocul acestui prag.
@Dan
)
Eeei, stiam ca tabara adversa va iesi pe contraatac ihihi. Vazusi meciul cu Italia, ha?
Pai ce zice fata aici, ia sa vedem “Ei, bineinteles exista si exceptii. Nu poti strange o intreaga categorie de varsta, cu diferente sociale etc, in cateva randuri. Dar astia sunt cei din jurul meu, cei pe care ii vad zi de zi.
Mai am si eu un an pana la treizeci si incerc din greu sa interpretez ce imi arata oglinda.”
E? si eu am descoprit bicicleta, motorul, blogosfera, crema cu Q10, primul credit manca l-ar lupii, si doamne fereste sa-mi doresc vreodata sa retraiesc grosul adolescentei. Dupa Corporate Love, persoane cu familii care arata din afara foarte shiny nu au mai vorbit cu mine. eu am interpretat ca se simt. era si cazul, despre ei era vorba.
Tu in schimb, vad ca ai reactia pe care o caut.
Nu ne pasioneaza looserii ci slabiciunile sunt reteta prin care ajungi sa atingi latura puternica a omului.
E aproximativ si un sfat politic
Traiasca chopperele, zic sa te bucuri cat poti ca acusica ies si eu pe strada. And it will never be safe again!
Pai normal ca s-au suparat familiile alea pe tine. Daca ai spus din casa.. puteai macar p-aia cu baiatul de la UPS sa n-o dai pe post …
Adevărat 1,2,3,4 şi 5. La femei. Şi la bărbaţi.
Ziceai că nu te mai poţi concentra în scris. Hmmm…. Te.am prins cu minciuna
@mishu acu dau din casa; era de la DHL
)
@motanes: din pacate imi castig existenta cu scrisul si scrisul ala nu e scrisul asta, din pacate, na
ajuns prin accident in sinele tau extins (virtual) am vagabondat usor derutat si distrat printre postari, cu o acuta senzatie de familiaritate. Nu e reflectarea propriului sine(fie el si bovaric) ci livresca-mi familiaritate cu intertextualitatea banuiesc asumatei tale identitati si scriituri. Acum peste cincizeci de ani, in lipsa blogului o celebra coaboratoare a unei reviste dedicate doamnelor, cauta feedbackul printr-o carte ce urma sa faca o cariera internationala….A ramas pururi tanara in lumea asta… In cealalta deja e trecuta demult de 30 de ani.
Toate prietenele mele care conteaza s-au alintat cu opritul…la 30 de ani…e ciudat ca nu te cunosc !
Sexul si orasul planeaza inevitabil (chiar daca poate fara sa-ti faca placere) deasupra unor destine deja date. E ca la exercitii impuse: Unele seminte, odata aruncate, nu pot genera decat propriul repertoriu de forme, oricat am incerca ulterior sa le negam sau modificam schimband “cheia hermeneutica”.
(…)
Nu am o justificare decenta(..ora tarzie nu se pune!) pentru postarea randurilor de mai sus. Ramane sa ma analizez eventual si sa inteleg poate.
Dar clar e un feedback…
Feed back de ce?
Numai bine!
G.
stai ca am nevoie de catva timp sa inteleg ce ai scris aici
) merci 
am avut si eu acum cativa ani o lista haioasa cu varstele nefericirii femeilor
) era buna ca sa explic celor din jur de ce ma atrag pe mine prospaturile de 24-25 care nu au apucat inca sa se strice la cap.
)
acum ca mi-a sarit rau cifra in buletin (ca doar acolo am sanse) as mai lăsa de la mine
nu sunt perfecte listele astea ale noastre dar e clar ca ceva dreptate pluteste in aer – altfel nu am rade cand le citim/auzim.
si cat de atipici ne credem noi in timp ce ii clasificam pe ceilalti
PS: am descoperit cu placere fotografia ta – e motivul sincer pentru care iti comentez aici. la texte simt eu ca poti mai mult – si vezi ca doctorii de oase cei mai buni nu sunt la foisor
ci la bagdazar – il cheamă exergian pe dom’ profesor si pac! ai coloana dreaptă…
servus!
Deja ai inteles primul cerc…dovada ca mi-ai zambit! celelalte, eventuale, ulterioare intelegerii sint optionale, si tin de timp si de potentialitatea logosului care iubeste hibernarea umbroasa dar viseaza bovaric la actualizarea (utopica adesea) din luminisuri.
Nu incerc sa contrariez sau sa fiu criptic, si nici sa transmit ceva anume! Asta mi-e stilul … uneori… ma cuibaresc intr-un discurs de tip matroska….mai ales la ore mici.
Ai gasit vreo carte pe care sa o citesti “again and again” fara sa te repeti in actul asta, mereu demiurgic?
Viata ta de dupa 30 va recapitula oare cumva (ca un fractal, sau ca o spirala cu raza din ce in ce mai larga, mai mare de 30…) ce ai castigat pana acum?
Nu astept raspuns.
…si nici o eventuala ulterioara intelegere(fie si mai tarziu cum sugerai in raspunsul tau) a ceva ce nu exista de fapt cu adevarat.
Sint doar, ca si tine, bun detector/furnizor de feedbackuri. De asta am postat ceva asta noapte pe blogul tau. Aproape ca nu conteaza ce. E tot ce pot face pentru o lamaie cu veleitati de limonada dar si de poama acra
Contributia ratiunii e optionala cand dai/primesti feedback cu adevarat. Esentiala e disponibilitatea! (sau, de fapt, disponibilitatile… ce se intalnesc!)
Ma opresc.
G.
ei bine, eu am 27. asadar si prin urmare sa ma astept ca in urmatorii trei, patru ani sa o iau usurel la vale. no way! stii ce o sa fac? astept un articol despre venerabila varsta de 40 de ani si cam pe acolo, si pe urma ma decid.
dar f interesant articol. felicitari.
[...] primele zece locuri din topul lunii Bligg – Blogoree.ro, unul dintre ele fiind pe locul intai. Da, Treizeci de ani. Celelate doua sunt inceputurile seriei, Corporate Love si Ai principii? Esti praf. Treaba asta ma [...]
[...] Treizeci de ani [...]
Nu cred ca respectul e cuvantul definitoriu pentru relatiile dintre oameni, in general (nemaivorbind de relatiile cu sexul opus). Adica, intr-un fel, printre randurile scrise se simte angoasa, frica de a nu intra cumva intr-una dintre categoriile descrise…
Oricum, compelling, savuroase descrieri pentru diversii terminati de 30