Este un post scris “pe subiect”, adica pentru a promova concursul dedicat blogosferei feminine, la care de data asta pe langa premiul clasisc de publicitate in valoare de 1000 euro si un premiu supriza oferit de Blogway.
Deci e o chestie la care a trebuit sa ma gandesc un pic si nu mi-a sarit asa, din varful condeiului, era cat pe aci sa o apuc pe calea cea fumoasa si corecta. Sa va explic cum, daca nu era blogul, acum traiam intr-o cu totul altfel de lume, ambitioasa si corporatista, as fi avut mult mai multi bani si nici un pic de libertate, as fi fost unul dintre cei despre care scriu si pe care ii ironizez.
Daca nu ar fi fost blogul nu as fi cunoscut multi oameni de la care am invatat, multi care m-au ajutat si multi care ar fi avut nevoie de ajutorul meu.
Daca nu ar fi fost blogul viata mea particulara ar fi fost cu totul alta, probabil.
Daca nu ar fi fost blogul, nu as fi invatat sa imi masor cuvintele si sa imi respect intimitatea.
Si acum, adevarul gol-golut. Daca nu aveam blogul, eram probabil la inchisoare. Pentru ca am omorat in bataie pe vreunul care a chinuit in caine, pentru ca am scos dintii vreunei mame care isi arde copilul cu tigarea, pentru ca am smuls parul vreunei asistente care isi tortureaza pacientii. Pentru ca i-am rupt gleznele vreunui rasist slash extremist, pentru ca am bagat cutitul in vreun violator de copii. Aproape sigur pentru ca am inchis in beci si smuls dintii si unghiile vreunui rechin imobiliar care a lasat batrani in strada. Dinastea.
Fiindca da, m-am nascut cu simtul responsabilitatii si cu ideea ca eu am dreptate. Si sunt si violenta din fire atunci cand e vorba de nedreptati. Si ca sa intorci capul este la fel ca si cum i-ai incuraja sa-i dea inainte.
Dar uite ca am blogul. Unde scriu despre astea inainte sa ma reped ca in tineretea frageda la jugulara vinovatului, unde simt ca aduc o contributie cat de mica atunci cand e vorba despre o cauza care imi merge la inima. Pot sa adun cativa oameni sa facem ceva. Pot sa strang niste bani pentru un adapost de caini. Sau sa plasez un animal fara adapost. Sau sa demasc o mama denaturata. Aici trebuiau sa fie linkuri dar nu mai am chef sa le pun. Ia mai cititi si din urma 
.
Si da, asta e cu blogul. Au fost si lucruri naspa care s-au intamplat din cauza lui, asa cum se intampla cand intri mai mult sau mai putin intr-un fel de semi viata publica. Dar nu conteaza.
Era naspa fara, e bine cu.
Tags: blog, blogosfera feminina, concurs, Pionii lui Orlando
March 5th, 2009 at 1:21 am
daca ar fi sa dai un motiv pentru care ti-ai facut acest blog, care ar fi? din post inteleg ca simtul responsabilitatii sociale te-a indemnat sa faci asta. sunt curioasa ce te determina sa scrii despre anuminte subiecte. de ce alegi sa scrii si sa dai mai departe?
March 5th, 2009 at 10:58 am
aaa, nu din responsabilitate sociala. ci pur si simplu asta intra printre
, in rest, subiectele…ca-n viata. Pur si simplu, ce simt.