Dezvaluiri socante

Daca incep o povestire cu “cand eram flacau la mama”, ceea ce e mai putin probabil, nu, putem sa ne prefacem ca nu s-a intamplat cu adevarat niciodata? Din seria atat de draga mie “am un prieten care…”.
Zic, asa o sa para in regula, deci ne-am inteles. Eu o sa ma prefac ca am tusit, si voi ca n-ati auzit injuratura.
Deci cand eram flacau la mama, i-am promis unei gagici ca n-o sa povestesc niciodata despre asta. Voi acum, care sunteti geniali, v-ati prins ca daca eu eram flacau, nici gagica nu era gagica. I-am promis deci ca nu voi povesti niciodata faza respectiva, deloc stanjenitoare. Voi deja v-ati prins ca este fix invers.

Vezi, cat de usor s-ar putea? Dar nu se poate. Pentru ca lamaia don’t tell. Daca nu aveai incredere in asta, trebuia sa taci. Now all of ya ppl who told me stuff will just have to trust me.

Nu-i nimic mai urat decat oamenii intrati in panica, viermuind ca gandacii, cah.

Bag seama ca malformatiile coloanei vertebrale sunt plaga generatiei noastre. Sunt niste doctori buni de oase, la Foisor.

Conquiztador, la aflarea vestilor

Nick Cave and The Bad Seeds – Henry Lee

Later edit: Niste oameni s-au sesizat in legatura cu decoratiunile de la mine din casa. Taman aia care au inca minim trei bibelouri din zestrea mamichii.