…insa fara doar si poate era genial. Ceva cu niste femei. In aceeasi ordine de idei, peste fix o luna fac 29 de ani. tot in ordinea asta de idei, astazi un nene mi-a zis ca arat de douazeci. Faptul ca este medic nu il absolva de pacatul de a avea 90 de ani si ochelari ca Nicu Constantin asa ca mai rau m-am enervat. Ca daca o iei asa, tocmai bine poate fi si invers. Mi-a mai zis si ca el nu accepta decat cazuri care sunt pe moarte, totusi mi-a facut o programare pe 4 noiembrie ceea ce inseamna ca un pic un pic tot o mai duc.

Ceea ce ma aduce la non-subiectul de azi, si anume, de ce ne-am incapatana sa fim frumosi de la natura? Pe mine nu ma deranjeaza ca sunt frumoasa de la borcan. Cata vreme rezultaul final e tot ala, cred ca e unul dintre rezultatele la care nu mai conteaza metodele prin care s-a ajuns. Ba mai mult, in loc sa ii felicit pe parinti pentru reusita lor, ma pot felicita in fiecare dimineata pe mine. Caci aici e singura buba a fazei astei. Dimineata, cand ma trezesc, ma recunosc si eu cu greu si doar ma stiu de atata vreme (29 de ani peste o luna, dupa cum am stabilit anterior). Tot frumoasa sunt si dimineata, probabil insa in acceptiunea altora, cu alte concepte estetice. Eu una ma declar multumita abia dupa ce intervin si imi impun parerea mea despre cum trebuie sa stea lucrurile. Asa cred ca si mama, care si-a dorit un copil frumos de la natura, si blond. Ce credeti. Prima, care aea toate sansele sa iasa, a esuat, si a doua, care calculand genetic avea sanse de 2,8% sa iasa, a iesit! Va dati seama socul. Ei si mama, atragand in cerul asta vicios si alte persoane din familie, s-a apucat sa ma corecteze de mica. Spre exemplu, desi aveam parul ondulat, cum isi dorise ea (sanse:3,6%), mi-l facea cu fierul, sub pretext ca buclele mele nu-s ordonate, ceea ce e cat se poate de adevarat. Bunica-miu a ales cu grija cateva sporturi pe care a trebuit sa le practic de la doi ani (da, 2), astfel incat forma corpului meu sa ajunga in starea pe care o considera el conforma cu cum isi inchipuise ca ar trebui sa arate nepoata-sa. Daca mama avea un succes temporar cu ondulatorul, trebuind neaparat sa ma spele pe cap din cand in cand, s-a vazut ca munca strategica, bazata pe rabdare si torturi corporale si-a atins totusi tinta, eu ajungan, din nou impotriva sanselor (12,4%) sa am un corp deosebit de armonios, cum nu se mai poarta in zilele noastre.

Bun deci ce vreau sa zic? Pai pur si simplu. Blestemul de a fi prea frumoasa de la natura s-ar fi putut concretiza in lipsa actiunilor in aceasta directie astfel incat azi as fi fost blonda, prea inalta, prea grasana, si eminamente nemultumita de acest rezultat. Pe cand, cu cateva interventii, chit ca trebuie sa ajustez mai mereu pe ici, pe colo, rezultatul final ma multumeste in primul rand pe mine iar ceilalti n-au decat sa fie multumiti in planul doi.

Sigur, ai putea sa crezi ca asta se aplica si la intelect. Aici nu stiu ce sa zic. Sansele genetice erau zdrobitoare (80%) ca eu sa ajung un geniu, totusi asta nu s-a intamplat. Probabil genialitatea mea a fost totusi ingropata la o varsta frageda, undeva intre genuflexiuni si ascensiuni montane, sau s-a scurs in ondulator.

In incheiere citez dintr-o veche corespondenta cu cineva de sex feminin pe care nu o numesc deoarece se recunoaste si singura. Ea, saraca, s-a nascut frumoasa si desteapta de la natura, drept pentru care nu a mai facut nimic, dupa cum se va vedea in continuare:

“Acu in rest nu prea stiu ce sa iti povestesc ca nu se intampla nic interesant pa aici (n.r. dupa o scrisoare de 11 pagini). Cred ca aici incep finalul. Te pup! Pupa si tu toate pisicile si matele si pe Grigorel (n.r. tot o pisica, tot o mata). Ah, am uitat sa iti spun. Sunt eu, *cenzurat*.”
“Sa nu uiti sa iei bluza de la Silviu. Poti sa i-o ceri lui Silviu, daca vrei.” Lol.
“Nu am scris corect gramatical pt. ca mi-a fost mai usor asa dar asta nu inseamna ca nu stiu! Clar?”
“Nu exista zi sa nu gasesc bani pe jos. Alataieri am gasit 2 centi, dupa aia 20 si m-am gandit acu trebuie sa gasesc 2 euro. Si am gasit! Hai si tu incoace!”

Si m-am dus. Ce dracu, doi euro!!

10 Comentarii to “Un titlu pe care l-am uitat de alaltaiaeri cand il gandisem”

Leave a Reply

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website