De cate ori nu mi s-a intamplat sa fiu intampinata intr-un prag de casa cu bucurie si voiosie, de parca eram fiul ratacitor de mult pierdut…In general fac o buna impresie pana deschid gura, mai ales de cand mi-am scos cerceii de pe fata. Asa ca lumea, pana sa ma intrebe de vorba, se bucura ca am venit.

Dar ce ma bucur eu! Ca dupa imbratisari si extaz, dupa ce am predat florile si prajiturile sau ce mai aduc eu, ca nu se vine cu mana goala, vad incaltarile. Da. iIncaltarile, pe ele, le vad. Frumos aliniate, prea diversificate ca marime ca sa apartina gazdei, prea aproape de usa, prea prea. Si ingaim nelinistita: “Aa…hm…sa ma descalt?!” “A, da te rog, ca stii, abia am spalat/maturat/ranit balega/ asternut pamant proaspat/schimbat stratul de paie.”

Da’ ce ce, de ceeee? Ce-mi pasa mie chip de lut, ca ai spalat tu sau altul? Normal ca ai spalat, si eu spal cand vine lume in vizita, sa nu se prinda ca in rest mi se lipesc picioarele in glod. Mai mult, spal si dupa ce plecati, nu ca sa nu ramana microbi, ci mai degraba ca sa sterg noroiul adus de afara.

Caci ati ghicit, la mine nu se descalta lumea, chit ca am frecat podele cu periuta de dinti. Cum, cum frate sa umilesti in halul asta un om care se presupune ca trebuie sa iti fie oaspete? Daca e pe asa, nu mai calc in viata mea in bijuteria ta de casa, si ca sa vezi ca nu e nimic personal si ca accept culturile straine, o sa ne intalnim in oras. Sau vii la mine, daca crezi ca poti rezista cu adidasul onfoot.

Mai rau e cand, pentru a indulci dezamagirea care mi se lateste pe fata, gazda imi ofera dulce..ghiciti ce?! Niste papuci!!! Hell yes:papuci pentru vizitatori, indeobste fluffy si colorati, prin care s-au perindat zeci de variatiuni ale ciupercii piciorului, si care de la atata diversitate nu mai au forma visata de producator. Papuci. Intotdeauna mici, pentru ca n-are rost sa investesti in papuci 40 pentru MJ. Sau enormi: “Ia-i pe ai lui barbata-miu, ca poarta 49, astia tre’ sa-ti vina” (mersi).

La raspunsul meu delicat ca prefer sa raman in sosete, gazda se incrunta din doua motive: odata ca ii refuz ospitalitatea papuceasca, pentru ca “nu se face” sa lasi omul in sosete (se face insa sa il deposedezi de opinci) si pentru ca doamne fereste, poate se scurge moina direct din picioare.

Asa ca vizita e grav f..ta, toata lumea e nemultumita, eu, daca revin, am grija sa port o saptamana aceleasi sosete, sa le dau si pisicii sa faca pipi pe ele si apoi, descaltata, incerc sa le plasez cat mai aproape de nasul gazdei, ea nu ma mai invita, eu capat renumele de nesimtita. Undeva e o greseala. Fratilor, zic.

Si eu tanjesc dupa plaiurile invrzite care ne-au fost tuturor leagan candva. Si eu, la tara, imi las botina in prag ca sa nu tarai noroiul de la gaini pe presurile de carpa. Am mancat si eu pomana porcului, am facut sapun in curte, am crescut gaini, porci, vaci, capre, oi, boi si vrabioi, la tara.

Va rog din suflet sa intelegeti ca daca soarta ne-a adus pe toti la oras, trebuie sa ne conformam. Asa cum in catedrala nu se face sa aprinzi o tigara si sa stai la o parola placuta cu amicii, si la o drumetie pe munte nu te prezinti pe tocuri sau in conversi, asa nu se fac nici chestiile astea intr-o metropola.

Nu descalti omul venit in vizita. Niciodata. Nu il trimiti sa fumeze pe balcon, in curte, in mama masii, ca iti afuma perdelele. Dai copchilul in camera lui, daca e din aia care umbla in geanta invitatului sau urla incontinuu. Nu dai drumul la tv, ca sa avem entertainment. Nu inviti oameni cand stii sigur ca sotul tau taman atunci doreste intens sa se uite in izmene la tv. NU.

Poate din cauza bunicii mele moldovence, am invatat ca oaspetele e sfant. Il chemi la tine sa se simta mai bine decat acasa. Ii dai fotoliul cel bun. NU il descalti. Ii dai cel mai bun suc, cea mai buna palinca, il intrebi de 50 de ori daca vrea sa manance si ii dai mancarea cea buna, nu mazare sleita. Daca oaspetele vrea sa se cace, il lasi sa se cace, daca vrea sa vada ceva la tv, dai drumul la tv, daca ii e frig faci cald si daca ii e cald deschizi fereastra. Daca fumeaza, ii aduci scrumiera. Nu e nimic mai anapoda decat sa inviti un personaj despre care stii ca e fumator si apoi sa ii zici: “Stii, la noi nu se fumeaza. Daca vrei, pe balcon, dar parca nici acolo, ca imi afumi plantele”. NU. Ori e sfant oaspetele, ori sezi singurel la tine acasa, cu podelele curate, cu perdelele neafumate si adora teveul.

In aceeasi ordine de idei:
Nu iti cumperi un porc viu ca sa il tai in balcon. Nu transezi porcul in curticica blocului. Nu uzi floile din jardiniera de la etajul doi cu furtunul, de parca ai fi in gradina lu’ manie-ta. Nu tii in fata usii, la bloc, papucei. Nu faci gratar in gradinita blocului. Nu cresti gaini in balcon. Nu cazezi oaspetii in bucatarie, decat daca sunt de-ai casei.

La tati ni-i greu, pe cuvant. Abia astept sa ma retrag in coltisorul meu idilic de sat fara curent electric. Dar cata vreme suntem aici, hai dreacu sa ne comportam ca atare.

Multumesc.