Picioarele se ridica usor de la pamant, nestiutoare, pe rand, apoi se aseaza iar…unul dupa altul, incet, mai repede, mai incet, in cer, inainte, inapoi…iar sufletul se ridica si el mai sus, tot mai sus, mai sus.

Cat de simpla poate fi poezia chineza. Un roman intreg, poate o saga, o epopee, in cateva cuvinte. Orientalii sunt mai buni, occidentul se consuma in nimicuri.

Descalec, si ii ofer calatorului o cupa de vin
Si-l intreb: “Incotro?”
Imi spune ca nu si-a indeplinit telul
Si ca se retrage pe dealurile din sud.
Acum pleaca, si nu mai intreba nimic
Norii albi vor curge asa, mereu.

Dumnezeu s-a uitat spre pamant, si iata ca pamantul era stricat, caci orice faptura isi stricase calea pe pamant.

Geneza 6:12

Am vazut zilele astea cum se plateste prostia. Sunt fel si fel de modalitati de plata, care vin toate deodata si fata de care lacrimeaza sufletul sau mintea, dupa cum esti construit. Sau amandoua, tot dupa cum esti construit.

Cum sufletul nu e treaba nimanui, trebuie sa va spun ca atunci cand ajungi sa iti platesti prostia cu bani, te face sa te si gandesti un pic, pe langa ca suferi. Pe toti ne doare buzunarul, fie ca suntem buni, rai, destepti sau prosti, tot cu bani traim. Acum, in lumea asta.

Asa ca atunci cand te-apuci sa-i dai Cezarului plata pentru greseala-ti, poate te-nveti minte sa nu-i mai manii pe zei.

Se intampla asa pentru ca pamantul e stricat. Asa se va sfarsi, intr-un noian de greseli platite catre alti gresitori, intr-o mare greseala care se va gresi pe sine.

Si-apoi totul va fi curat, sau nu va mai fi nimic.

Ultima scandura, ultimul metru de gard ridicat. Scuipa din gura cuiele, lingandu-si buzele sa mai simta putin gustul de fier.
In urma lui, tranti poarta. Poarta! Avea o poarta, la o casa. A lui. Casa, casa lui. O camera din chirpici, o bucatarie de vara, si o buda in fundul curtii, dincolo de livada.
Un acoperis din carton, gaurit pe alocuri, si ce daca?! avea gard, avea poarta. La adapostul lor amesteca balegarul cu pamant, amesteca varul cu apa, in galeti, la adapostul lor petici acoperisul cu alte bucati de carton, prinse cu lamele de lemn.
Casa lui, poarta lui, butelia si plita lui, masa lui, scaunul lui. Daca ar fi putut sa construiasca el singur butelia, sa extraga el gazul, sa produca el curentul electric cu mainile proprii, ar fi fost cu atat mai bine.
Prinse gaina si se aseza cu ea in brate pe buturuga copacului ce se prabusise intr-o furtuna, pe cand avea el patru ani. O mangaia pe cap, ii multumea, o necajea pana cand bietul animal fugi, enervat, in cotet. cauta din ochi pisica, era refugiata in siguranta, pe acoperis.
Si-ar fi dorit si un caine, dar ce sa manance cainele…cu pisica se descurca, cu un ou-doua si paine…Ce manca si el. Ar fi vrut sa mai mangaie gaina, dar nu mai fu chip sa puna mana pe ea.
Gardul lui, poarta lui.
Se apuca din nou de munca. Il dureau ochii, dar nu scapa nici un detaliu al micilor statuete. Maine o sa aiba bani. Maine va cumpara branza si vin si mei pentru gaina si va da o mare petrece la care ar invita si un caine.
Mai facu cateva calcule. Nu-i trebuiau atatea oua lui. Ar trebui sa-i fie mai putin lene sa faca ciorba de stevie.
Da, branza si un caine, un catel mic, care mananca mai putin, ca pana mai creste, se descurca el.

Iti doresti un caine mic?

Unul dintre putinii priceputi care fac “toasting” -ul sa aiba un rost.

Mi-a placut mereu Lita Ford, nu stiu exact de ce. Desi la Osbourne m-a deranjat mereu ceva, si-a spalat pacatele cantand If I Close My Eyes cu ea .