In mod miraculos, o doamna cu prajituri dupa ea a intrat in cladire, desi in mod normal usa de jos e incuiata. Era descuiata, deci.

Si doamna asta a sunat la noi la usa. Ma uit pe vizor, si vad o doamna blanda cu prajituri. Zic haha, hotii se ascund in spatele ei. Dar unde? Caci holul fiind mic, se vede absolut tot pe vizor, tot. Nu exista dupa usa, dupa scara, nimic. Si hotii nu erau.

Bun, deschid, cu fata mea de om care sta de zile bune in casa si are ca activitate principala suflatul nasului si consumul de usturoi. Doamna s-a dat mai asa, ca na…si a intrebat nevinovata:

“Fetito, Virgil e acasa?” Virgil e un nene care a locuit aici inaintea noastra. Zic “Nu, Virgil nu mai sta aici de un an si jumatate.” “Dar tu esti surioara lui?” “Aa, nu” “Ca parca stiam ca are o surioara la liceu sau la facultate” “Nu, din pacate nu” am suspinat eu, cu ochii la prajituri. “Si unde sta el acum?” “No idea” “Bine. Ai luat toate examenele?” “Ma rog, stiti, am mai avut si restante, ca stiti…dar asta acum 8-9 ani, cand eram la facultate.” “Bine, sa inveti, ca e important. La revedere.”

Si a plecat, cu prajituri cu tot.