Pinul pitic de Siberia



Am avut ani de zile cu cineva o disputa pe tema “Se schimba oare oamenii sau nu?” A fost o disputa incarcata cu intamplari, cu aporturi personale, cu exemple si cu trecerea timpului care atarna si ea greu, si fiecare dintre noi a ramas pe pozitia initiala: Eu ca da. Ea ca nu.

Cum nu, ma intreb eu, atat de diferita acum de cine eram la 20 de ani. Si ma uit asa la oponenta, si vad ca nu s-a schimbat. Chiar o fi posibil ca unii oameni sa fie atat de constanti cu ei insisi, incat sa-si formeze personalitatea si stilul de viata de foarte foarte tineri si sa ramana inchistati acolo, fie ca e bine, fie ca nu?

Se pare ca ar fi. Nimic mai strain insa pentru mine. Sunt de acord sa ramai intr-un fel. Atunci cand stii ca e cel bun. Si stiinta asta se castiga greu, cu multe greseli, multa munca, suferinta si bucurii aiurea, cred.

Eu m-am considerat mereu o persoana cu un psihic foarte puternic. Dar nicidecum atat de puternica incat sa ma lupt cu viata de pe o poztie de neclintit, ca a unui pin pitic de Siberia.

Da, oamenii neschimbati exista. Si ei formeaza acea mare masa care, precum pinul pitic de Siberia, se ascunde sub zapada, la caldurica, si are mare grija sa nu creasca vreodata prea mare pentru a nu trebui sa infrunte viscolul.

Cred.

You can leave a response, or trackback from your own site.

5 Responses to “Pinul pitic de Siberia”

  1. karmapolice says:

    numai oamenii ce renunta la ego-sau incearca- pot si vor sa se schimbe..in fond este lupta noastra suprema pe acest pamint-cu noi insine

  2. samuan says:

    Una din melodiile care imi plac sa o ascult dar despre care nu stiu nici macar versurile(e mai noua si din cauza asta). Si asta-i videoclipul :O ?. Nu de alta da imi plac animatiile ca videoclipuri.
    Da…, si eu ma bat cu pumnii in piept sa fim curajosi si insensibili atunci cand trebuie sa fii original in viata,sa nu copiezi samd, dar sa fii total incapatanat si sa nu te schimbi deloc in viata nu e ceva sincer. De multe ori chestia se intampla intre frati, care sunt intr-un conflict inca de mici…si sunt atatea exemple in istorie.

  3. rasuplansu says:

    faina melodia. mie mi se pare ca oamenii care raman neschimbati trec prin viata cu ochii inchisi. este greu sa nu ai macar cateva experiente definitorii care te fac sa consideri lucrurile din jur si din alte puncte de vedere. crestem si invatam, deci ne schimbam.

  4. ikemaua says:

    si eu am avut o discutie asemanatoare cu o prietena. era un pic diferit ..adica eu sustineam ca poti schimba cate ceva la cel cu care traiesti de-o viata, iar prietena mea spunea ca nu-i adevarat. Dar eu ma bazam pe faptul ca stiam ca eu m-am schimbat in unele privinte si din cauza sau datorita (nu toate schimbarile au fost bune:) lui. Eu confirm ca oamenii se schimba.
    Luati numai exemplul super cunoscut, banal si negativ al celor care se schimba odata cu accesul la un trai mai bun, la o crenguta mai sus in ierarhia sociala..

  5. Sorin says:

    Eu am o teorie proprie: oamenii evolueaza pana la 15-17 ani, involueaza pana la 60, dupa care sunt teoretic morti desi unii ajung si la 100 de ani.
    Da, oamenii se schimba. Niciodata in bine. Si nu numai in decursul unei vieti, ci si ca “progres” al umanitatii in general.

Leave a Reply