Nu ne mai potolim cu lepsele traznite si o sa va zic si de ce. Noi, in loc sa tacem si sa muncim, cum se face in timp de criza, hahaim si vorbim si mai muncim si dupa aia. Si din hahaiala, ies tot felul de chestii care nu pot fi articole, ca sa aflam aprerea celorlalti inc omentarii, da-s numai bune de leapsa. Iar aceasta, in particular, imi rupe mie curiozitatea in doua. Ce stiti domnule despre subiectul urmator?

”
Ce trebuie sa faceti: Scrieti pe blogul vostru ceva interesant sau amuzant sau ambele despre o destinatie despre care nu prea a mai auzit nimeni pe aici. Aveti mana libera: poate sa fie o tara, un oras sau un sat despre care altii nu stiu nimic, dar voi da. Bineinteles, Sinaia, Baile Govora sau Siena ies din discutie.”

Pe vremea cand inca mai pasunam pe intinsele domenii ale turismului, credeam, cu suficienta omului care a dat si luat un examen serios la geografie si care e inarmat cu o harta a lumii intinsa in fata-i pe perete, ca nu-i locsor pe lumea asta despre care sa nu stiu cum se numeste si cam ce se invarte pe acolo.

Teapa a fost pe masura arogantei, asa cum merita dealtfel toti arogantii. Pentru ca un nene care mi-a inmanat pasaportul ca sa fac ce-oi face si sa i-l impodobesc cu o viza de Kenya, Zambia, Namibia, Nigeria sau una dintre astea, nu stiu ca au fost multe si innegurate, nenea acela zic avea pleostita ca o placinta colorata si cu blazoane innobilata o viza a…Republicii Eritrea!

Hait, mi-am zis, oare de cate luni nu m-am uitat la televizor incat au fost miscari, revolte si razboaie in Africa si au pus la cale o noua Republica, i-au facut si stema, au incheiat si acorduri diplomatice, au facut un logo asa frumos pentru viza iar nenea asta a avut si timp sa se plimbe pe acolo?

Raspunsul corect ar fi fost ca nu m-am mai uitat la tv din 1993, iar oamenii aceia care m-au trecut bacul, au vrut sa ma lase sa fiu studenta la geografie si m-au angajat in turism au fost

a. fraieriti de farmecul meu fermecator
b. habarnisti si ei
c. habarnisti si ei mai rau decat mine.

Asa ca Eritrea, doamnelor si domnilor, si acum sa va aud cu locurile nemaiauzite de care ati auzit!

Leapsa merge la Carlitos, Simona, Maria Coman, Roxana Radu. Si ca sa nu se supere baietii, dau leapsa si la Chinezu.

Acum aproape jumatate de an, cand luasem decizia ca e momentul, la 29 de ani, sa ma apuc sa fac ce imi place, respingeam propuneri de job cu nemiluita. Aveai impresia ca sunt cine stie ce vedeta, curtata de televiziuni. Eram insa foarte hotarata ca pe viitor sa am relatia perfecta cu jobul meu.

Si ne-am gasit, datorita unor oameni minunati, eu pe hotcity si hotcity pe mine. Si uite acum sarbatoresc un an de existenta a minunatului site (cum ar zice Badea), din tot sufletul meu, pentru ca niciodata nu am mai fost parte a unei echipe cu care sa ma potrivesc atat de bine, niciodata nu am privit cu atat placere rezultatul muncii mele, combinat cu al celorlalti, niciodata nu am ras atat de mult in timpul zilei. Si scriu asta acum, gandindu-ma cu ranjetul pe buze ca plec la munca, la fel ca in fiecare zi.

Doar ca azi e party. Si am sa ma indop cu dulciuri, si am sa rad dublu, si am sa muncesc dublu, asa, de aniversare. Si ne-am tras in desene facute de Nadia, saptamanal veti putea rade de comicsurile cu prostelile noastre.

Hotcity a facut multe in anul asta. Cam ca un Fat Frumos. Desi e gagica . Va reamintesc doar despre sustinerea blogosferei feminine, si va las sa descoperiti restul, daca nu stiti deja. Cred ca toata lumea s-a prins ca suntem altfel. Sa nu uitam de Da si Primeste, un proiect al cetatenelor hot, care a depasit orice imaginatie ca succes.

La multi ani Hotcity.ro si bravo Dana, Sana, Adina si Sabina care l-ati acut atat de bun, ca sa vin eu la de-a gata .

Este un post scris “pe subiect”, adica pentru a promova concursul dedicat blogosferei feminine, la care de data asta pe langa premiul clasisc de publicitate in valoare de 1000 euro si un premiu supriza oferit de Blogway.

Deci e o chestie la care a trebuit sa ma gandesc un pic si nu mi-a sarit asa, din varful condeiului, era cat pe aci sa o apuc pe calea cea fumoasa si corecta. Sa va explic cum, daca nu era blogul, acum traiam intr-o cu totul altfel de lume, ambitioasa si corporatista, as fi avut mult mai multi bani si nici un pic de libertate, as fi fost unul dintre cei despre care scriu si pe care ii ironizez.
Daca nu ar fi fost blogul nu as fi cunoscut multi oameni de la care am invatat, multi care m-au ajutat si multi care ar fi avut nevoie de ajutorul meu.
Daca nu ar fi fost blogul viata mea particulara ar fi fost cu totul alta, probabil.
Daca nu ar fi fost blogul, nu as fi invatat sa imi masor cuvintele si sa imi respect intimitatea.

Si acum, adevarul gol-golut. Daca nu aveam blogul, eram probabil la inchisoare. Pentru ca am omorat in bataie pe vreunul care a chinuit in caine, pentru ca am scos dintii vreunei mame care isi arde copilul cu tigarea, pentru ca am smuls parul vreunei asistente care isi tortureaza pacientii. Pentru ca i-am rupt gleznele vreunui rasist slash extremist, pentru ca am bagat cutitul in vreun violator de copii. Aproape sigur pentru ca am inchis in beci si smuls dintii si unghiile vreunui rechin imobiliar care a lasat batrani in strada. Dinastea.

Fiindca da, m-am nascut cu simtul responsabilitatii si cu ideea ca eu am dreptate. Si sunt si violenta din fire atunci cand e vorba de nedreptati. Si ca sa intorci capul este la fel ca si cum i-ai incuraja sa-i dea inainte.

Dar uite ca am blogul. Unde scriu despre astea inainte sa ma reped ca in tineretea frageda la jugulara vinovatului, unde simt ca aduc o contributie cat de mica atunci cand e vorba despre o cauza care imi merge la inima. Pot sa adun cativa oameni sa facem ceva. Pot sa strang niste bani pentru un adapost de caini. Sau sa plasez un animal fara adapost. Sau sa demasc o mama denaturata. Aici trebuiau sa fie linkuri dar nu mai am chef sa le pun. Ia mai cititi si din urma .

Si da, asta e cu blogul. Au fost si lucruri naspa care s-au intamplat din cauza lui, asa cum se intampla cand intri mai mult sau mai putin intr-un fel de semi viata publica. Dar nu conteaza.

Era naspa fara, e bine cu.

…ci se regaseste intr-un nou top 10, de data asta al preferintelor noastre.
Enjoy!

Si daca tot sunteti pe aici, bagati un ochi la Supereroina.

Nu doar pentru ca iau eu interviuri, nu doar pentru ca pe unele le cunosc, pe altele le admir si pe altele astept sa le descopar.
Ci pentru ca exista, are putere, trafic si parfum.
Sustin blogosfera feminina si recomand primele dintr-o serie de interviuri in care doamnele blogosferei se deschid ca niste trandafiri.