In ultima saptamana am facut o greseala epocala. Am citit cate o carte de Rodica Ojog Brasoveanu in fiecare zi. Domnule, era ca un drog. Desi ma oripila faptul ca nu este o scriitoar prea dibace, more like au contraire, dansa are totusi are o imaginatie fantastica, nedublata din pacate si de rigoare. E inadmisibil sa uiti, pe parcursul aceleiasi carti, ca ai amplasat un om la parter si nu la etajul doi. Sa nu mai vorbim despre ce se intampla cu personajele cand migreaza de la carte la carte.

Ma rog, sa zicem ca pentru un stil vestic, aventuros, de citit in tren este foarte ok. Are insa doamna Brasoveanu un talent. O psihologie, daca nu fina, cel putin corecta, si darul de a se baga in niste colturi in care nu se face curat de obicei.

Astfel incat mie, fire impresionabila, mi-a provoct cosmaruri si mi-a stricat somnul dupa cum urmeaza. De o saptamana imi revin in cap toate prostiile facute in viata. Ba chiar mi-am amintit lucruri despre care nici nu sunt sigura ca s-au intamplat cu adevarat. Modestele erori ale tineretii, iertate si uitate si de ani buni m-au asaltat la ora de culcare ca niste crime grave, proaspat comise.

Ce sa mai, traiam in plin 3SudEst, amintitile ma napadesc, amintirile ma chinuiesc, nu mai reziiist…

Totul lua in mintea mea proportii uriesesti, pana cand am ajuns sa ma tavalesc de grija ca poate diverse persoane de care nu am mai auzit de ani de zile s-or fi sinucis fiindca le-am zis eu vreo vorba grea sau cine stie, au apucat-o pe cai gresite in viata.

Metoda de tortura domnule, aceasta doamna Brasoveanu. Propun sa se introduca. Pana una alta, pe mine ma scuzati, ma duc sa dau foc cartilor.

Aveam o garsoniera in aeroport. Nu stiu al carei tari aeroport, fiindca se perindau diverse natii si culori prin lounge-ul in care imi faceam veacul la umbra unei retele wireless.

Mi-am dat seama ca e ceva in neregula cand a trebuit sa plec la serviciu si m-am trezit fata in fata cu o mare de autobuze de diferite culori care megeau in directii necunoscute.

Am fost sigura ca ceva e in neregula cand m-am dat jos din pat direct pe piciorul cu ghips si m-am pravalit voiniceste, printre pisici si cartile primite aseara de pe Okian.

Cred ca nu sunt omul care sa se refaca atat de usor dupa o sedinta )