E lung si daca n-aveti rabdare, sariti direct la coada, la concluziile despre online 
. Da’ mai bine aveti rabdare.
Vi se pare ca scandalul din online a devenit iritant? Pai cum domnule, Elodia a durat vai mult pana s-a plictisit lumea. Hai sa va zic ceva.
Vad ca au pus containere de reciclare. Sunt mari, frumoase, din pacate puse in locuri pana unde nici dracu nu se cara cu gunoiul, dar in fine, sunt. Scrie pe ele mare ce sunt si la ce-s bune, sa vezi de departe, si-s colorate, sa atraga atentia. Trei sunt chiar in coasta hotelului Howard Johnson. Ei si treceam eu asa pe acolo, si printre picioarele mele se incurca un pustiulica de vreo 3-4 ani, dupa care striga maica-sa, sa se potoleasca.
Ajung ei, odata cu mine, in dreptul containerelor, si pustiulica intreaba:
- Ce-s astea?
La care maica-sa grabeste pasul si zice:
- Nu stiu.
Ei vedeti, aici urma o parte pe care am sters-o. Aia in care balacaream injuram ma enervam pe pioni (cuvantul saptamanii). Ihi. ASTIA sunt pioni.
Asa ca sarim la o concluzie, calma si linistita. Asa ne trebuie. Asa ne crestem copii? Parintii mei imi raspundeau la orice intrebare cand eram mica. Sigur, nu chiar la alea de genul: “De ce si-a vopsit vecinul usa in verde daca era maro”, dar la toate la care aveau un raspuns. Si daca ii depasea, aflau si imi spuneau alta data. Chiar daca pana atunci imi pierdeam intereseul, tineam minte, tin minte ca azi cum bunica-mea a cautat in Enciclopedia aia neagra, in patru volume alfabetice, si mi-a zis de ce e iarba verde.
Dar tanti asta nici nu s-a uitat pe containerele alea. Nici nu a ridicat ochii din pamant. Copilul ala nu va primi niciodata explicatii despre de ce e cald, de ce e frig, de ce si ce trebuie sa inveti, despre ce e BINE si de ce e RAU. Nu va intelege niciodata cu adevarat notiunea de eruditie, habar nu va avea de progres si va avea pretentia de la nevasta sa fie ca maica-sa. Va ingrosa randurile celor care trag tara in directia in care sunt condusi de o mana de oameni care castiga exact ca ciobanii de pe urma turmei.
Si vor invata sa fure. Sa-si fure caciula cu diploma pe care o au, sa-si fure caciula cu jobul de la banca sau din multinationala, cu pozitia lor, vor manca la restaurant sushi si pe ascuns tot parizer, isi vor fura caciula cu casa care nu e a lor, cu masina in leasing, si daca fura asta, vor fura orice.
Si asta nu s-a invatat acum. Asta a invatat lumea imediat dupa revolutie, in voma care a fost si este in continuare societatea romaneasca. Ihi, voma, tara a inceput sa vomite ceea ce a hotarat ca a fost o mancare proasta si acum, in loc de mancare proasta, generatii intregi se hranesc cu voma.
Si atunci, zic, de ce va mirati ca inceputul online-ului s-a ridicat pe furt? Ce au invatat romanii sa faca pe internet prima oara? Sa fure, sa ocoleasca, iar sa fure. Hackerii de frunte, romanii.
Si atunci, zic, care e mirarea? Ca s-au furat retetele de furt, inainte sa se fure cunostinte? Ca oamenii si-au furat caciula fara sa le pese ca la un moment dat vor ramane cu capul gol? Stati linistiti, ca inainte de toate s-a furat rusinea.
Eu nu mai vreau sa ma mir de furturile din online si de nicaieri for that matter. Vreau sa ma apuc sa ma mir de lucrurile facute bine, pe care nu le mai observa nimeni fiindca suntem cu totii prea ocupati sa ne cautam ce trafic ne lipseste de prin buzunare. Nu zic, m-am uitat, prea destul. Si trebuie sa ma mai uit, daca nu vreau sa raman in buzunare doar cu propriile maini, pana mi le fura si pe alea.
Dar de azi, vreau sa ma mir de lucruri bune. De proiecte facute cu cap si rabdare, care vor incepe sa-si scoata banii si carora le va fi rasplatit efortul atunci cand vom apuca sa scoatem capul din atat amar de gunoi.
