S-a asteptat, s-a plans, s-a facut lobby. Iacata ca ne-am milostivit! Premiile emmy gan, episodul 2, aici la eCostin.

Anca Gradinariu scrie in Elle un articol de doua pagini despre bloguri.

Dincolo de titlul care s-a vrut atat de adanc incat sa poata depasi barbarul loc comun, “Blogaresc deci exist”, s-a impiedicat grav in Zoso si Piticu, ocazia cu care mi s-a ridicat din nou parul de pe ceafa la superficialitatea iubitilor mei colegi din presa, pe care desi ii admir, trebuie sa ii taxez.
Metoda de a-i baga in fata pe Zoso si Piticu este cam asa: cauti sa scrii ceva interesant si cutting-edge despre tweed, te opresti la primul articol gasit pe google: tweedul a aparut in Scotia.

Mai departe, taxeaza destul de corect Sarcina in Doi, nu intelege nimic din Gramo, e prea dulce cu Andressa, careia ii poceste numele si ii greseste adresa, il admira pe Fulgerica, desi nu face diferenta dintre stilul lui Fulgerica si ce a prezentat mai inainte, si esueaza definitiv incondeind Jeg-ul, fara sa cerceteze mai departe de impresiile de calatorie (engleza nu e din pacate punctul forte al lui Darius).

Pot eu sa o condamn pe Anca? Nu pot, fiindca recunoaste de la inceput ca pleaca cu o parere preconceputa despre bloguri “blogareala imi parea reflexul unei culturi online din ce in ce mai narcisiste…“.
Degeaba se plange ea ca bloggerii critica Romania. Caci a facut exact ca romanul, care, spre deosebire de occidental, cand nu stie ceva intai invata si apoi isi da cu parerea.

Dar zi, pot eu sa o condamn pe Anca?
Scriu zilnic despre subiecte despre care nu am idee, si adesea nu am destul timp sa ma documentez suficient. De obicei insa, isi au radacinile pe la mama dracu, pe cand daca vine vorba de bloguri autohtone, slava domnului, exista vreo doi trei oameni care isi au contactul online, si in cateva randuri de messenger iti pot crea o baza care sa iti permita sa ai macar vaga idee despre ce vorbesti.
Ma intreb cat de greu ar fi fost sa ii descopere pe Bobby Voicu sau pe Buddha?

In schimb, nu e greu sa afli ce bloguri au colegii de la Cotidianul si Hotnews. Nu e nevoie sa le citesti. Eforturile lui Tolontan?
La asta am ras. Pana acolo am inteles, la asta am ras. Ca sa o citez “surse credibile de informatii[...] altceva decat simpla blogareala fara miza si substanta.”

Nu o condamn pe Anca, zau. Recomand in continuare paginile realizate de Gogu Kaizer in FHM si sustin miscarea “sa scriem despre ce stim, sa facem chestii la care ne pricepem.”

Faceti cum zic, nu cum fac.

Si zicand acestea, am procedat ca in fiecare marti seara, sa duc catamai sacul de gunoi, la poarta. Am lasat pe seama gunoierilor sa se intrebe, printre injuraturi, cine a fost halterofilul care a izbutit sa care o asemenea oroare atata drum. Pesemne ma vor vedea, cand voi purcede marti dimineata sa ajung din timp sa prind un autograf de la Gogu Kaizer, in lift, pe cand trece el prin cladire, si isi vor da seama ca-s fiica secreta a lui Nicu Vlad, facuta la betie cu Mihaela Penes.

Ambele evenimente, gunoiul si GK, fiind miercuri, stiu, dar pe cand coboram scarile cu sacul, in mintea mea deja era marti. Banuiesc ca observarati inadvertenta temporala.

Si pentru ca telefonul nu functiona in alte scopuri, cum ar fi telefonatul, m-am gandit sa descarce si mana mea o poza, ca nu se stie niciodata.

Imi lipseste din colectia de mai jos ultima piesa, cea albastra. E foarte mare, zic. Am prostul obicei de a nu accepta cadouri de ziua mea, in rest, orice ocazie este potrivita.

de la Gogu Kaizer ofcorsea.