Departe de mine sa iau painea de la gura Ciresei. Ma rog, sa nu mint. Uneori e aproape, cand e vorba de paine adevarata.
Dar literar vorbind, n-o sa ma sui eu acum peste barbatii Hotcity. Despre care se scrie, tztztz! Totusi, am si eu ceva de spus, cateodata, si de-aia am dat bani pe un domeniu si-am suit aici un wordpress. Sa mai scot si eu cate un cuvant.
Cunosc femei pentru care obtinerea unui nou barbat n-are nicio caracteristica, ce sa mai vorbim de reguli si reglementari. In afara de speranta (adeseori desarta) ca se va intampla, care e comuna tuturor cuceririlor sau impiedicarilor, situatia e la voia intamplarii. Daca si el e la fel de inspirat, se formeaza un cuplu din acelea. Ihi.
Dar mai exista si doamnele cu un pic de sange in circulatie. Care joaca niste carti din ochi. Din gesturi. Dintr-un rid de pe frunte sau unul de expresie, din jurul gurii. Din gene, din suvite de par.
Care tes cu adevarat plasa ca un paianjen. Pe nesimtite. Te trezesti in mijloc ca un zeu, captiv e drept, dar totusi. Da, domnule.
Si celelate, mai sangeroase. Care impletesc din cuvinte, gesturi si maini. Pentru care privirea a devenit deja o arma legala, pe care au exersat-o prea mult pe chelneri si alti furnzori de servicii. Dar care-si pastreaza pentru cauze nobile o ironie muscatoare si o mana pusa pe picior.
Pentru ca zeul merita, chiar daca nu mai misca decat din ce-i lasi liber 
)
Sper ca n-am ocupat prea mult din spatiu, Cireaso, multumesc pentru ingaduinta 
.
.
Nu esti nicidecum prototipul taranului urban! Regretam, dar esti un copil al satului ramas fara pamant, proprietar(a) peste o bucata de planseu la etajul zece, unde nu poti cultiva nici cactusi. Iti lipseste grozav pamantul de sub unghii si te holbezi la transsexuali ca la apocalipsa. Daca prietenii te indeamna sa incepi sa te dai cu deodorant si sa porti esarfa, te retragi plangand acasa unde bati energic covoarele si aranjezi fiecare mileu cu precizie milimetrica. Iti recomandam sa citesti patru carti si sa mergi la o piesa de teatru cu oameni dezbracati.
