O zic acum repede, cat cumparaturile zac inca in hol, fiindca altfel ma doboara oboseala.

Eu nu ma mai duc singura la Kaufland nene. De fiecare data cand ma duc singura, parca intru in zona crepusculara. Dar nu o zona crepusculara misto. Genul ala de zona crepusculara in care intri si, de exemplu, daca nu-ti miroseau picioarele inainte, acum o sa-ti miroasa. Sau faci brusc oreion.

Pe la Stefan cel Mare, un nene dealtfel normal ca aspect a venit la mine si m-a intrebat daca nu ii IMPRUMUT 20 de mii. I-am zis ca nu ma lasa inima, fiinca iau dobanda milion la suta si nu vreau sa trebuiasca sa trimit baietii peste el. A parut multumit de raspuns.

Dupa aia am vazut-o in curtea bisericii pe infama femeie cu numele de Cristoveanu, profa mea de franceza din liceu. Atat de rau m-a suparat femeia asta incat e unul dintre putinii oameni caror le port pica. Cu toate astea, mi s-a facut mila de femeia asta atat de deranjata, la distanta de atatia ani de la evenimentele nefericite, ceea ce dovedeste ca odata intrata in zona crepusculara ma transform intr-un om bun, cu sentimente.

La Kaufland a curs niste cola pe mine DE NICAIERI. Cred ca aratam interesant zbatadu-ma sa vad de unde pica cola.

La casa, un nene, dupa ce mi-a studiat in sila sprancenele contrafacute si pesemne tenul nemultumitor, mi-a intins o carte de vizita. Il cheama Dan Zarescu Mircea si e ESTETICIAN LINERGIST, adica un fel de imbalsamator de vii, adresati-va cu incredere. Desi el personal nu mi-a inspirat, pe cartea de vizita e o poza mica in care poarta halat si baga acul in fata unei femei, deci e supersafe.

Si in sfarsit, taximetristul care a venit sa ma ia a privit linistit atat cum incarcam cat si cum descarcam urmatoarele: patru plase mari a cate 6-7 kile fiecare, un sac de nisip de 10 kg si un box de cola. In timpul asta isi numara linistit banii. E prima oara cand dau unui taximetrist fix suma de pe ceas, pana la mia de lei.

Sunt putin obosita.