…pe mine iata ca ma reprezinta pisicile. All my work for nothing )
Aici, la berile de aur.

In fata ferestrei mele, pe gardul de piatra, pustoaica isi scoate pachetelul din geanta. Intinde pe suprafata complicata, din trei ape, sandvisul, iaurtul si o hartie pe care poposeste o chifla. Scoate o lingurita de plastic si un servetel si incepe sa manance, fara graba, privind uneori in sus, catre vrabiile care fac scandal in nucul urias sub care traieste jumatate de strada.
Se lupta cu feliile rebele care dau sa cada din sandvis, arunca o bucata unui caine pasager. Isi strange resturile, le arunca la cos si pleaca linistita, cu acelasi pas cu care a sosit. Burniteaza de azi dimineata, iar eu privesc prin fereastra asta care picteaza minuni.
Maine, cerul va fi verde iar picaturile de ploaie vor avea fatete de cristal urat, de candelabru.
Asta e ce-mi poate da mie acest oras. Surprize mici si cuvinte. Si eu traiesc mereu la fel, intre vise, si nu ma mir ca-mi sunt povestile imbibate de un parfum care de mult nu se mai poarta.
Undeva intre ochi m-a lovit un bolovan, se spune ca prosteala si cucuiul asta trec cu nurofen, lamaie si usturoi.

Anímate que lo malo pasa, porque no hay mal que cien años dure…

…zic ca a fost de ajuns cu raceala. Si ca sa treaca pana maine, or else!
Pana una alta, cititi interviul pe care l-am facut cu Nadia Bate Campii, e rasul de pe lume.

Articol in care Lamaie se face singura de rasul lumii, inainte sa apuce altcineva. Pentru ca si asta este o treaba pe care Lamaie o vrea bine facuta. Si se stie ca daca vrei sa fie facut cum trebuie, e cazul sa te implici.

Lamaie ar vrea sa va zica cam toate nenorocirile care sunt de zis, ca sa nu se apuce peste catva timp vreo ziarista dornica de afirmare sa va anunte ca eu mananc fara sare, facand din asta o prima pagina.

1. Sunt nascuta in zodia foamei.

Am aflat tarziu, dupa liceu. Sau atunci au intrat planetele acolo, nu stiu. Ideea de baza este ca mi-e foame permanent si rau. Si cand nu mi-e foame fiindca sunt satula, atunci mi-e pofta. De obicei se intampla amandoua in acelasi timp, chiar si in timp ce mananc sau dupa ce am mancat.
De evitat pentru mine: Trecut pe langa restaurante. Trecut pe langa oameni care mananca. Vizionat filme in care apare mancare. Citit carti in care cineva mananca, chiar daca e vorba despre un pesmet uscat, inmuiat in noroi. Read more…

Nu, acum pe bune. Daca te cheama Mircea Badea, lumea va tinde sa se refere la tine ca “Badea”. Sau Victor Ciorbea? Bai, pe cand era Victor prim ministru…AA, cine??
Dar daca te cheama, spre pilda, Cabral. Daca il chema de familie Popescu, ii zicea careva Popescu? Orlando? N-o sa se apuce nimeni sa iti zica “Nicoara”. Sau, total la intamplare, Marie Jeanne.
Sa zicem ca m-ar fi chemat Alina. Sa stiti ca asa mi-ar fi placut cand eram mica. Fiindca trebuia sa imi repet mereu numele, si lumea tot nu il retinea. Atunci chiar trebuia sa trag tare de brandul lamaie, pentru ca numai mult prea meseriasii mai pot brandui un nume care nu-i chiar asa de rar. se stie despre cine vorbesc.
Da’ eu am avut destul noroc incat sa stau cu mainile-n apa calda si sa ma botez branduita.
yeah.

Pe MTV.ro stirea, video si text, despre cel mai drag proiect al meu!

….si poate cu ocazia asta va conving sa imi trimiteti povestioare noi. si pe mine sa acord puterea exemplului.
Multumesc tuturor autorilor, sustinatorilor si cititorilor!