Mi-a(u)-m dat seama ca atat ma laud cu pisicile mele, dar niciodata nu am povestit cum de se numesc ele asa. Neavand un nume ca Bubu, sau Pufi etc., se intampla sa tot fiu intrebata: Da’ de ce?
Ei bine, iacata.

Musti: botezata dupa personajul suedez de benzi desenate cu acelasi nume. Cand eram foarte mica, aveam o revista cu Musti (editie franceza), care se numara printre posesiunile mele cele mai de pret. Cand am gasit pisica am numit-o initial Diesel, fiindca torcea foarte tare, si oricum nu voiam sa ma atasez fiindca ma gandeam sa o duc la tara. Nu am mai putut sa o dau fiindca era prea dulce si cuminte, asa ca i-am gasit un nume care sa fie mai semnificativ.

Grigore: Acest fiu al lui Musti m-a izbit inca din ziua in care era un ghemotoc cu urechile sale supradimensionate. Abia pe la sase luni a ajuns sa arate proportionat, pana atunci s-a procopsit insa cu numele Grigore Ureche, ramanand in timp doar Grigore.

Tigrel: Fratele lui Grigore are un nume mai de inteles, care se potriveste insa doar aspectului si nu personalitatii. Cand era mic semana cat se poate de mult cu un tigru, si pastreaza si acum moaca aceea nasoasa. Probabil insa ca la ora asta un nume mai potrivit ar fi Koala, dar e prea tarziu.

Pesemne ca din titlu v-ati fi asteptat sa aflati de ce ma cheama pe MINE cum ma cheama, asadar s-o facem si pe asta: Ma cheama Marie Jeanne fiindca asa i-a placut maica-mii, careia ii multumesc si pe aceasta cale.

…Tigrel e gras. Watch dat.

Lamaie.ro – Pisici
Vezi mai multe video Haioase »

…sau despre “de ce nu suntem noi ca ei”.

In primul rand ca o astfel de idee nu-i vine romanului decat daca face parte din categoria celor loviti cu leuca, stiti, aia care sustin campanii pentru animale, fac voluntariate si aduna cate cinspe pisici la ei acasa. Ca mine, ca Nona, gen.
Si-poi pentru ca daca chiar s-ar apuca careva sa faca asta, ar aparea altul mai smecher care si-ar insusi jumatate din fonduri.
Oricum, e exclus. Citez celebra fraza: “Copii si batranii mor de foame, iar pe voi va doare de animale.” Si se stie ca cei care zic fraza asta sunt indeobste cei care isi duc tot salariul la azilul de batrani, isi petrec weekendurile cautand homelessi si acordandu-le ingrijire medicala sau sunt de gasit toata ziua la Palatul Parlamentului unde fac lobby pentru mai multe fonduri pentru casele de copii. Mi-e atat de rusine…

In fine, ca sa atac subiectul, in Berlin functioneaza o cantina de asistenta sociala pentru animale. Da, animalele celor fara adapost si ale somerilor. A fost deschisa odata cu aparitia crizei care a lasat o gramada de someri in Germania si a sporit numarul celor fara adapost. Recunosc ca nemtilor le sta bine someri, fiindca traiesc bine mersi din ajutorul de somaj, in timp ce romanii se duc acolo sa faca treaba. Dar asta e beside the point.

On the point e asta.

…pe mine iata ca ma reprezinta pisicile. All my work for nothing )
Aici, la berile de aur.