Primult telefon modular din lume. Acolo sunt acum, iar daca nu ati ajuns si vreti sa urmariti live pe net, o puteti face aici, pe modumobile.ro

Cred ca in ultima vreme nu m-am descurcat prea bine sa imi inghit amaraciunea. amaraciunea fata de esecul Romaniei care de-acum imi pare permananent, vesnic, ireparabil.

Asa ca mi-am varsat nervii pe-aici;

De ce nu emigrezi?
Laptopiset
Bugetarii de aur
La ei e mai bine

Stiti, eu am crescut intr-un “centru” care se comporta ca un “cartier”. Se comporta in continuare. Ai cateva avantaje maxima. Cunosti oameni interesanti, intelectuali si toate alea, mergi la o scoala buna, cresti vazand lucruri frumoase in jurul tau, nu blocuri gri, ai curte si animale si inveti sa le iubesti, inveti sa iubesti arhitectura frumoasa, gradinile si florile, bla bla bla. Se aplica la mine.

Pe de alta parte, tineretul fiind format dintre golani, crema infractionalitatii juvenile, inveti asa: sa porti cutit sub limita legala pentru ca nu stii cand celelat il scoate de la un simplu bunaziua pe nustiuce ton, inveti sa iti aperi punctul de vedere chiar daca nu e important, pentru a stabili precedentul ca nu te lasi calacat in picioare, inveti ca oamenii pot fi o specie de calitate foarte joasa si ca e mai liniste cand unii sunt la parnaie sau morti, inveti bine de tot fuga ( si bunul simt de a stii cand sa fugi). Se aplica si asta.

Ei bine, din aceasta cauza, bunul meu simt spune asa: am incercat sa imi impun punctul de vedere, am incercat sa pun pioare in gat, in prag, in cur, care pe unde. In tara de
hoti si retarzi. Se fac la sfarsitul acestui an 15 batuti pe muchie de cand am dat piept ca om mare cu ce inseamna Romania si am incercat toate metodele invatate pe strazile copilariei.

Am iubit frumusetea, casele, strazile, florile, animalele, oamenii buni si calzi. Am lovit fara mila cand a fost de lovit, mi-am facut dreptate in limitele constiintei mele de om. Care nu are legatura cu legea.

Dar bunul simt invatat pe strazile astea imi spune ca acum ar trebui sa fug. Ca sunt prea multi. Ca au prea multe arme. Si cercul se strange in jurul meu. Imi fura deja cuvintele. Imi fura aerul pe care il respir. Imprastie moarte in jurul meu. Sunt silita sa socializez cu oameni care nu au notiuni elementare de civilizatie, pe care tiganii cu 2 clase pe langa care am crescut le aveau din cei sapte ani de acasa. Sunt rai. Prosti, rai si multi.

Si eu nu-s nebuna. Stiu ca atunci cand esti depasit numeric si nu esti Chici Chan trebuie sa fugi. Si nu pot sa fiu justitiar in conditiile in care ii apara legea. Da, in Romania, prostul e protejat de lege si hotul de lipsa ei. Legea e pentru mine: daca le fac vreun rau ma pedepseste.

Asta e. Mai bine o intind pana nu vin atat de aproape incat sa trebuiasca sa scot cutitul.

Mult. Ii urasc mult.

Alcoolicii care imi polueaza aerul, care imi bantuie strazile si mi-au chinuit copilaria. Din cauza celor care, fiind eu copil, incercau sa imi fure banii, sa ma ia in brate, care fiind eu adolescenat au incercat si alte alea, care isi loveau sotiile insarcinate in burta, isi dadeau copii cu capul de caldaram si isi gaseau distractii in a tortura animale.
Urasc alcolicii fiindca ei sunt Romania si urasc Romania fiindca ne sileste sa invatam Miorita la scoala si sa devenim alcoolici.

Cu orice pretext: ca ne-a murit o ruda, fie ea si indepartata si necunoscuta, ca suntem prea ratati ca sa fim buni macar ca paznici de santier, ca nevasta nu ne respecta fiindca suntem idioti, orice pretext e la fel de bun pentru roman sa fie acoolic.
Urasc alcoolicii romani, mai ales pe cei din nord-estul tarii, fiindca sunt rai si turbati din cauza prostiei, lenii si a rezultatului acestora, saracia. Si ii urasc si pe alcoolicii rusi, fiindca sunt exact la fel.

Uite, pe rusul asta l-a muscat un raton de p*** pe cand incerca sa il violeze. Saracu, zice libertatea, nu o sa mai futa niciodata.
Da, plesnesc de mila.
Die!

Pentru ca au reaparut in peisaj, scot de la naftalina aceasta veche vechitura!

Mie nu imi prea place sa fiu foarte aproape de oameni. De atins nici atat. Si cand oamenii aia sunt dezbracati, intr-un loc public, mooaa, it’s heaven.
Acu vreo cateva zile s-a intamplat sa fiu intr-un magazin semi-rural. Stiti, din alea unde au ciocolata langa mosoare de ata si papuci de plastic. Orice magazin dinasta devine inevitabil si o semi-bodega, loc de intalnire, de trafic de iarba (cosita, nu culeasa ), si d-astea.

Evident langa mine a aparut un tovaras cu burdihan, in niste pantaloni care fusesera scurti si acum erau chiloti. si atat. Nici macar papuci de plastic nu avea. Eu ma dadeam cinci minute mai incolo, el aparea cinci minute mai incoa. Eu carmeam trei grade la dreapta, el punea prova in vant si incerca abordajul. Nu ca ar fi avut ceva cu mine, dar voia sa se uite la niste chestii, si ii stateam in cale. N-avea nici o treaba ca se apropie dezbracat de mine.

Eu am inceput sa ma enervez, ma si astepta cineva, si am facut o miscare radicala, adica m-am dus in usa si am exprimat de acolo ce vreau. Ei bine atunci s-a hotarat si el, senin, ca n-au seminte sau bere stejar si a anuntat cu emfaza, tanti flori, eu plec. Si azvarle-te in usa.

Daca nu era de importanta cruciala ( nu stiu daca pricepeti dar pe-aici pe la noi e tare cald), il bagam in ma-sa de suc. Nu mi-au trecut dracii pe chestia aia toata ziua.

Eu pricep frate ca e cald. Am o intelegere a fenomenului care depaseste, cred, media. Daca ma apuc sa zic, cum ar fi sa umblu si eu asa, banuiesc ca nu obtin rezultatul dorit. Da’ daca zic, cum ar fi sa umble baba de la 7 asa, si sa se si lipeasca de tine la coada la casa, cum e?

Si nu numa la tara, sa zic asa, desi si io-s de la tara si pe la noi se purta cu textila. Da la mine. Deschid poarta, o izbesc de un burdihan splendos expus pentru bucuria publicului. In piata cred ca n-am vazut unu imbracat. Seara daca ies cu bicla, depasesc straturi intregi de flori d-astea de primavara, cu torsurile sculptate stralucind in bataia becului. Ba. Maiou! Macar? O sforicica? O ata?

Nu, parul nu se pune.

am o poza de la tine

[17:52] dodi: http://inimaroiu.ro/images/ai1_r1_c2.jpg
[17:52] dodi: cat de linistit a facut el planul urbanistic si acum sta cu dejtu’n barba
[17:56] dodi: am vazut Laba si mi-am adus aminte cat de frica mi se facea cand vedeam poza lu’ inimaroiu
[17:56] dodi: ce vrei…stii ca traiesc din amintiri…
17:57] mj: cat despre codrin cu tancu’, ai cunoscut pe cineva care-l cunoaste, asa caaa
[17:57] mj: daca vrei…
[17:57] dodipauna: pai io iam zis de atunci sa-i dau poza….
[17:57] dodipauna: pot sa i-o trimit prin posta…
[17:57] dodipauna: impreuna cu o poza dea mea ov corz
[17:58] dodipauna: si pe urma…
[17:58] dodipauna: mai discutam noi dupa alegeri

si in alta ordine de idei

[17:58] dodi: dar ai vazut afisu ala cu popii, am poza in tel sa iti citez direct
[17:59] mj: ce popi?!?!
[17:59] dodipauna: concertul Bucuria Invierii
[17:59] mj: aaaa?!?!
[18:00] dodi: la care sunt invitati: Grupul de Psalti ai Patriarhiei Romane, Dirijor Protopsalt Diacon Mihail Bucă
[18:01] dodi: si alte grupuri de Protopsalti din Grecia, nu mai dau nume!
[18:01] mj: ……………………..mi se pare ciudat ca invierea asta e AZI?!?! 28 mai. Asta e, am fost ahead of our time.

si cireasa pe coliva

[18:08] dodi: auzi tu esti la munca?
[18:08] mj: da.
[18:08] dodi: asa se munceste in ro, huh?
[18:08] dodi: pai sa viu si io la munca in romuniaaaa!
[18:09] mj: ia hai, ca de aia plecasi =))
[18:09] dodipauna: hihihihiii
[18:09] dodipauna: la vase in austria, la capsuni in spania, la afaceri in romania.