Orice fund e crapat, lol, stim asta, dar voiam sa zic ceva despre fundurile de lemn. Stiti, fundul pe care tai paine, ceapa, chestii pentru mancare. Bun.

Imi amintesc ca aveam o astfel de ustensila in casa, pe care o carase bunica-mea de prin Moldova prin anii 40. Bunica-miu foloseste si acum fundul respectiv. Eu insa, care mi-am achizitionat pe la casa mea diverse funduri si fundulete, n-am avut domnule parte. Bai mai mult, prin casele celor de varsta mea, fundul e ori shiny new, ori desfacut bucatele. Si mi-m zis, wtf, noi de ce nu avem parte de un fund care nu se lasa.

Si trecand eu azi prin piata, o intreb pe batranica care vindea funduri, mamaie, etc etc, de ce fundurile vechi nu cedeaza psihic si astea noi te tin doar doua luni?

Si batranica zice: Maica, pai inainte, cand vindeai doua-trei funduri iti ajungea sa dai mancare trei zile la copii. Asa ca merita sa bagi lemn din ala bun, sa stai doua zile sa prelucrezi fundul, sa-l tii in nusce solutie etc. Dar acum, cand nu mai faci nimic cu banii, mai merita sa bagi atata munca in fund?

Lol.